Halotanul, un agent anestezic hidro-carbonat fluorurat neexploziv, care este similar structural cloroformului, a produs necroze hepatice severe in cazul unui numar mic de indivizi, dintre care multi fusesera anterior expusi acestui agent. Incapacitatea de a produce leziuni hepatice similare la animale, raritatea afectarii hepatice la oameni si aparitia intarziata a leziunilor hepatice sugereaza ca halotanul nu este o hepatotoxina directa, ci mai degraba un agent sensibilizant. Totusi, manifestarile de hipersensibilitate se intalnesc in mai putin de 25% din cazuri. A fost postulata o predispozitie genetica conducand la o reactivitate meolica idiosincrazica si acesta pare a fi cel mai probabil mecanism al hepatotoxicitatii halotanului. In special adultii (mai degraba decat copin), persoanele obeze si femeile par sa fie mai susceptibili. in prima saptamana dupa administrarea de halotan pot aparea febra, leucocitoza moderata si eozinofilie. Icterul este obsert de obicei la 7-l0 zile dupa expunere, dar poate sa apara mai devreme la pacientii cu expunere anterioara. Greata si rsaturile pot preceda instalarea icterului. Hepatome-galia este adesea usoara, dar sensibilitatea hepatica este frecventa. Nivelurile aminotransferazelor serice sunt crescute. Modificarile morfopatologice nu se pot distinge la autopsie de necroza hepatica masi din
hepatita virala. Rata letalitatii hepatitei induse de halotan nu este cunoscuta, dar poate ria de la 20% la 40% in cazurile cu afectare hepatica severa. Se recomanda insistent ca pacientilor care, dupa anastezia cu halotan, prezinta
febra inexplicabila, in special cu aparitie tardi, sau icter, sa nu li se mai administreze din nou acest agent. Deoarece s-au descris reactii incrucisate intre halotan si metoxifluoran, ultimul agent nu trebuie folosit dupa reactiile aparute la halotan. Se pare ca anestezicele hidrocarbonate halogenate de generatie mai noua care au inlocuit halotanul, in rare situatii, sunt asociate cu un risc mai mic de hepatotoxicitate.
