Al saselea rus hepatitic, a fost descoperit independent de doua grupuri diferite, un grup numindu-l hepatitic G (HGV) si celalalt denumindu-l rus GB (GB V-C, un agent ral izolat in 1960 de la un chirurg cu
hepatita rala si transmis la tamarine). Acest rus poate contribui la cazurile de hepatita rala acuta sau cronica care nu este produsa de nici unul din celelalte cinci rusuri hepatitice. Ca si HCV, HGV este un rus ARN cu transmitere prin sange, cu structura genomica asemanatoare flarusurilor. Poliproteina sa cu 2900 de aminoacizi este codata de cele 9400 nucleotide ale genomului, capatul 5\' codeaza proteinele structurale (nucleocapsida si invelisul), iar capatul 3\' codeaza proteinele nestructurale cu functie replicativa (helicaza, proteaza si ARN polimeraza). HGV si GB V-C prezinta aproape aceeasi secventa a nucleotidelor si aminoacizilor omologi si sunt inrudite de departe cu HCV (aproximativ 25% din nucleotide omoloage) de la care au derivat prin evolutie in trecutul indepartat. Infectia cu acest agent, a carei identificare se bazeaza pe amplificarea ARN prin PCR (si mai putin pe testarea anticorpilor) apare la aproximativ 1,5% din donatorii de sange, este transmis prin transfuzii de sange si poate fi detectat la unii pacienti cu hepatita acuta, cronica sau fulminanta. Totusi, datele disponibile pana in acest moment, indica faptul ca o proportie semnificativa de infectii clinic aparente cu HGV apar la pacientii coinfectati cu rus C, dar ca HGV nu modifica severitatea hepatitei C si ca majoritatea cazurilor izolate de infectie HGV nu sunt asociate cu o afectare hepatica acuta sau cronica. Astfel, desi HGV joaca un rol redus in hepatitele rale si pentru ca poate fi transmis prin transfuzii, contributia sa la afectiunile acute sau cronice hepatice necesita o definire mai completa.
