Posibilitatea ca o leziune suspecta la tuseu rectal sa se confirme a fi cancer de
prostata variaza intre 35 si 50% din cazuri. Aceasta se datoreaza multor leziuni care pot mima aspectul neoplazie. Astfel, diagnosticul diferential trebuie facut cu:
. adenomul prostatic - are simptomatologie variabila in timp, prostata are caracterele descrise in modulul precedent, hematuria este mai rara si raspunde frecnt la terapia medicamentoasa hormonala sau alfa-blocanta. Radiologie,
obstructia si distensia supracala vor fi mereu simetrice, spre deosebire de cancer unde frecnt sunt asimetrice;
.
tuberculoza prostatica, face parte din loul complex al TBC urogenitale, are trecutul si evolutia bacilara caracteristica, si se diagnosticheaza prin evidentierea BK in frotiu, medii speciale sau inoculare la cobai;
. prostatita acuta si cronica, cea acuta fiind mai simplu de diagnosticat datorita semnelor si simpto-melor cu evolutie rapida spre retentie completa de urina, stare generala de tip septic, iar local prostata este marita global, foarte sensibila si calda, cu semnele colectiei-fluctuenta in cazul in care abce-deaza. Prostatita cronica este un diagnostic diferential greu de realizat datorita asemanarii leziunilor la tuseul rectal, si saraciei clinice si biochimice care o insoteste. Diagnosticul se va pune numai histologic;
.
litiaza prostatica - mimeaza clinic local cancerul de prostata, dar prezinta aspectul caracteristic al cracmentelor calcare la examenul rectal, care-i confera senzatia descrisa de clasici de "sac cu nuci\". Se diagnosticheaza usor pe radiografia pel-vina si ecografic, si poate coexista cu un cancer prostatic;
. prostatita granulomatoasa reprezinta o entitate clinica rara, dar prezenta in sectiile de urologie, mimeaza clinic cancerul de prostata iar diagnosticul diferential se poate face numai prin examen histologic;
. diagnosticul diferential al metastazelor, si in principal al celor osoase se va face cu leziuni osoase neoplazice primiti, sau al metastazelor cu alt punct de plecare, cu boala et, mielomul multiplu, osteoporoza de diferite cauze. Ca elemente obligatorii penjru diagnostic amintim scintigrafia osoasa, markerii prostatici, PSA, si PAP,
punctia osoasa si in final diagnosticul tumorii prostatice primiti care sa explice diseminarea secundara.In final, trebuie sa amintim ca pentru siguranta, nici un diagnostic diferential nu se poate face fara examenul histologic care sa probeze leziunea, si nu trebuie uitat ca neoplasmul prostatic poate coexista cu oricare din leziunile expuse anterior. Fara a deni abuzivi in instigatii, triada exploratorie: tuseu rectal, PSA, ecografie transrectala (±
biopsie ecoghidata cand este cazul) este obligatorie ca screening la barbatii de peste 45 de ani, sau in toate cazurile in care un pacient se prezinta la medic pentru o afectiune presupus a fi de origine prostatica.
