Tuberculoza splenica primara este rara. Mai frecvent,
tuberculoza splinei este secundara unei leziuni pulmonare. Contaminarea parenchimului splenic se produce pe cale sangna, limfatica (de la o leziune intestinala) si, mai rar, prin contiguitate (in tuberculoza peritoneala). Morfopatologic, se descriu granulatii splenice, abcese reci, forma sclero-cazeoasa (cea mai frecventa) si
ciroza splenica hipertrofica. Aceste forme se pot asocia cu leziuni tuberculoase hepatice si ale ganglionilor limfatici abdominali.
Simptomatologie. Afectiunea apare intre 20 si 40 ani, cu frecventa egala la ambele sexe. Spleno-megalia este semnul dominant si poate ajunge la dimensiuni considerabile. Ea se asociaza cu dureri in hipocondrul stang, disconfort digestiv si cu sindromul de impregnatie bacilara (astenie, adinamie, anorexie, febra, transpiratii, scadere ponderala).
Diagnosticul este sugerat de contextul clinic in care apare splenomegalia. Radiografia simpla poate edentia calcifieri in aria splinei. Ecografia releva zone splenice hipoecogene. Examinarile hematologice sunt indicate pentru decelarea hipersple-nismului. Punctia splenica ecoghidata poate preciza diagnosticul in cazuri foarte rare, cand extrage cazeum in care se edentiaza bacilul Koch.
Cel mai des, diagnosticul se sileste numai dupa examenul histopatologic al splinei extirpate. Au fost indidualizate mai multe forme clinice: poli-citemica (poliglobulie in jur de 7>
