Irigatia arteriala este asigurata in principal de artera splenica, ramura a trunchiului celiac. Rareori, artera splenica provine direct din aorta. Dupa ce emite ramuri pancreatice pentru corp si coada, artera gastroepiploica stanga si arterele gastrice scurte, artera splenica se divide in vecinatatea hilului in doua ramuri principale sau arterele polare (84% din cazuri) sau in trei ramuri principale (16%) (Gupta, citat de 17,26). Artera polara superioara ia
nastere precoce din trunchiul arterei splenice, inainte de divizarea acestuia, in 75% din cazuri, ceea ce are importanta in rezectiile splenice subtotale. Uneori, ea provine direct din trunchiul celiac.
Fiecare ramura terminala a arterei splenice se ramifica in 4-6 ramuri secundare, care patrund in parenchim si se divid din nou rezultand in jur de 36 ramuri arteriale subsegmentare.
Drenajul venos este asigurat de vena splenica, care se formeaza la nivelul hilului prin confluenta venelor segmentare (2-6), satelite ale ramurilor arteriale. Trunchiul venos primeste ca afluenti
venele gastrice scurte, vena gastroepiploica stanga si venele pancreatice care insotesc arterele corespunzatoare, in traiectul sau retropancreatic se uneste cu vena mezenterica inferioara si apoi cu vena me-zenterica superioara pentru a forma trunchiul venei porte. Anastomozele afluentilor venei splenice cu tributarele venei gastrice stangi, cu venele esofagi-ene si diafragmatice stangi reprezinta cai colaterale in sindromul hipertensiunii portale si sediul ricelor gastrice si esofagiene.
Vasele limfatice. Desi reprezinta un organ limfoid important,
splina este integrata in sistemul scular sangvin si nu are se limfatice aferente. Vasele limfatice eferente au originea in pulpa alba, sunt satelite selor sangvine si se dreneaza in ganglionii hilului splenic. Ganglionii hilari primesc sele limfatice ale marii curburi gastrice prin ligamentul gastrosplenic (sateiite venelor scurte si venei gastroepiploice stangi), sele limfatice din portiunea stanga a omentului mare si limfaticele cozii pancreasului. Unele se eferente din ganglionii splenici fac releu in ganglionii limfatici retropancreatici (grupul pancreaticosplenic) pentru a ajunge in grupul celiac, altele se dreneaza direct in ganglionii celiaci.
Inertia este asigurata de
fibre nervoase autonome, aproape exclusiv simpatice, desi exista cate fibre gale. Ele provin din plexul celiac. Plexul nervos splenic se formeaza in nil si inconjura ramurile sculare extra- si intrasplenice. Fibrele eferente motorii, mai sarace decat la alte mamifere, se distribuie muschilor netezi si controleaza spleno-contractia.
