Tesutul splenic fetal se dezvolta din mai multe condensari ale mezodermului intre cele doua foite ale mezogastrului dorsal. Aceste condensari sau splenunculi vor fuziona pentru a forma splina. Tesutul splenic divide mezogastrul dorsal in doua parti care, dupa rotatia stomacului, vor forma ligamentele gastrosplenic si respectiv splenorenal (26) sau splenopancreatic.
ANATOMIE
La adult,
splina normala are lungimea de 10-l4 cm, largimea de 6-8 cm si grosimea de 3-5 cm. Ea cantareste intre 100-200 g.
Axul lung al organului este orientat oblic, in jos si inainte, de-alungul coastei a X-a. Polul superior se situeaza in apropierea coloanei vertebrale, la nivelul unghiului coastei a X-a, iar polul inferior ajunge pe linia axilara mijlocie in spatiul intercostal X si se sprijina pe ligamentul frenocolic (sustentacu-lum lienis).
Fata diafragmatica (dorsolaterala) a splinei este convexa si se aplica pe partea costala a hemidiafrag-mului stang, de la coasta a IX-a la coasta a Xl-a. Prin intermediul diafragmului, fata diafragmatica are raporturi cu sinusul pleural costodiafragmatic stang si, in inspiratie, cu lobul pulmonar inferior stang, ceea ce explica coafectarea splinei si complexitatea leziunilor in traumatismele toracice inferioare.
Fata viscerala (ventromediala) prezinta o creasta longitudinala (marginea mediala) care o imparte in doua zone concave distincte: zona ventrocra-niala denumita si fateta gastrica datorita raporturilor sale cu fata posterioara a fundusului si a partii pro-ximale a corpului gastric; zona dorsocaudala sau fateta renala care este in raport cu fata ventrolate-rala a rinichiului stang. Pe fateta gastrica, la 1-5 cm de marginea mediala si paralel cu ea, se gaseste hilul splinei format dintr-o insiruire de fosete sculare, dispuse pe unul sau doua randuri, la nivelul carora intra sau pleaca sele pediculului splenic. Hilul este in mod obisnuit in raport intim cu coada pancreasului, intr-o zona numita fateta pancreatica. Polul inferior al splinei prezinta o impresiune a flexurii colice stangi (fateta colica).
Cei doi poli splenici sunt uniti prin marginea dorsala si marginea ventrala, ultima fiind mai ascutita, convexa si and adesea incizuri (creneluri), care sunt utile in recunoasterea clinica a organului.
Splina este invelita de peritoneul visceral, hilul fiind singura zona in care lipseste foita peritoneala. La nivelul hilului se intalnesc ligamentele peritoneale ale splinei, care ancoreaza organul la viscerele invecinate si il mentin suspendat in hipocondrul stang: ligamentul sau epiploonul gastrosplenic (la portiunea verticala a marii curburi gastrice), ligamentul pancreaticosplenic (la pancreas) continand coada pancreasului si pediculul scular splenic, ligamentul splenorenal (la rinichiul stang) si fre-nosplenic. Ligamentul splenocolic (sau frenocolic stang) sustine polul inferior splenic. Mobilitatea splinei depinde de
tensiunea sau laxitatea ligamentelor si a selor splenice.
