Sifilisul splinei
Luesul splinei este mai rar congenital, cel mai frecnt fiind dobandit si apare in perioada tertiara a bolii. Morfopatologic, se descriu forma interstitiala hiperplazica si forma nodulara. in evolutie se asociaza perisplenita extinsa si
tromboza nei splenice. Splenomegalia domina loul clinic.
Diagnosticul se precizeaza prin testele serolo-gice poziti.
Tratamentul initial este medical si poate siliza leziunile, concomitent reducand volumul splenome-galiei. Splenectomia este indicata la pacientii fara raspuns terapeutic.
Chistul hidatic splenic
Etiopatogenie. Chistul hidatic este cea mai frecnta afectiune parazitara a splinei. Desi infestarea splenica urmeaza ca frecnta dupa cea hepatica si pulmonara, incidenta chistului hidatic splenic in zonele endemice ajunge doar la 2-3% (23, 26). Calea de infestatie este arteriala. Embrionul hexa-cant ajunge in parenchimul splenic dupa ce a trarsat filtrele hepatic si pulmonar.
Morfopatologie. Chistul parazitar poate fi unic sau multiplu, de dimensiuni variabile, cu continut clar, tulbure sau net purulent. in evolutie, se exteriorizeaza pe una din fete, contracteaza aderente perisplenice si poate comprima organele cine. Cal-cifierea peretelui si perforatia sunt complicatii rare. Comprimarea progresiva a parenchimului splenic poate determina congestie si staza, cu posibilitatea
aparitiei hipersplenismului secundar, recunoscut prin evidentierea citopeniei periferice.
Diagnostic. Manifestarile clinice apar in faza tumorala si sunt reprezentate de: jena si dureri localizate in hipocondrul stang asociate uneori cu greturi,
varsaturi si diaree,
tumora palpabila ce urmeaza miscarile diafragmului sau splenomegalie.
Diagnosticul este confirmat de testele serologice poziti (reactia Cassoni, hemaglutinare indirecta, reactia ELISA) si de examinarile imagistice. Radiografia simpla si cu contrast oral poate decela semne indirecte: ascensionarea diafragmului, dislocarea stomacului si colonului. Ecografia rela aspectul de tumora chistica splenica, rotunda sau ovalara, cu limite nete. TC evidentiaza tumora splenica bine delimitata si hipodensa, careia ii precizeaza raporturile cu organele cine. Complicatiile evoluti posibile sunt compresiunea organelor din jur, su-puratia si ruptura.
Tratamentul este chirurgical. Localizarea si extinderea chistului hidatic, prezenta aderentelor si a complicatiilor orienteaza decizia tactica: splenecto-mie sau chirurgie de conservare a splinei (chistore-zectie partiala sau splenectomie partiala), dupa prealabila inactivare cu substante scolicide si dupa evacuarea prin aspiratie pentru evitarea infestatiei intraoperatorii. Splenectomia partiala este mai frecnt practicata in ultimii ani,
