Productia de celule precursoare (celule suse) este reglata de
combinatii de citokine. Celulele
stern in stare de latenta, care s-au diferentiat si sunt capabile de multiplicare, pot fi purificate prin tehnica citometriei de flux, bazata pe fenotipul de suprafata al celulei, morfologia blastica si markerii meolici. Cu toate ca aceste celule nu prolifereaza atunci cand sunt stimulate cu o singura citokina, o crestere maxima poate fi indusa prin combinatii de factori care includ, de exemplu, cate un component al urmatoarelor grupuri: (1) fie factorul de stimulare a celulei stern sau ligandul flt3; (2) inter-leukina (IL) 6, IL-l1, IL-l2, trombopoietina (Tpo), sau factor de stimulare al coloniilor gra-nulocitare (CSF-G); si (3) IL-3, IL-4, sau CSF-GM. Aceste efecte sinergice sunt directe (au fost obserte in studii pe celule unice). Sinergia poate sa se datoreze initierii ciclului celular in celulele in stare de latenta si/sau cresterii ratei de proliferare. Celulele cele mai primitive au cel mai inalt potential de proliferare si dau
nastere in cele din urma celulelor multi-potente capabile sa formeze colonii. Acestea, la randul lor, dau nastere unor celule-progenitoare diferentiate catre linii mixte, dar au doar o slaba capacitate de a se autoreplica prin diviziune. Efectele sinergice asupra formarii coloniilor de celule precursoare (celule-suse) sunt precedate in mod constant de o crestere a exprimarii receptorului factorului de stimulare a coloniilor (CSF) in concentratele de celule-suse, fenomen care nu s-a obsert in madu osoasa care nu a fost supusa fractionarii. Efectul maxim, in sensul cresterii exprimarii receptorului CSF, a fost constat dupa 24 de ore si s-a dovedit a fi dependent de doza si de timp.
CELULELE IN CURS DE MATURARE - FACTORI SPECIFICI CU ACTIUNE TARDIVA ASUPRA LINIILOR CELULARE Ciclurile finale de proliferare ale celulelor diferentiate, pe masura ce ele se matureaza pentru a deveni celule sanguine complet functionale, sunt stimulate de un numar de factori care actioneaza specific pentru fiecare linie celulara ( ura 105-l). Astfel, eritropoietina (Epo) si Tpo sunt factori de reglare fiziologici pentru diferentierea eritrocitelor si, respectiv, a megacariocitelor; totusi ambele substante pot actiona asupra celulelor-suse bipotente, capabile sa se diferentieze catre oricare din cele doua linii celulare. IL-3, IL-5 si CSF-G induc maturarea granulocitelor bazo file, eozinofile si respectiv neutrofile. IL-3 si CSF-G pot sa actioneze si asupra unor celule mai tinere. Aceste celule mature parasesc madu osoasa prin sinusul venos central si patrund in circulatia periferica. Celulele indeplinesc numeroase functii ( modulul 305) si multe tipuri de celule raspund la o rietate de situatii de stres, in cursul carora isi duc la indeplinire functiile lor specializate.
