mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Sindroamele paraneoplazice
Index » Oncologie si hematologie » Sindroamele paraneoplazice
» Sindroame endocrine

Sindroame endocrine







Exista trei clase mari de hormoni: steroizi, monoamine si peptide/proteine. Productia de hormoni steroidieni de catre tumorile maligne este rara; limfoamele pot produce 1,25-dihi-droxivitamina D, din forma 1-hidroxivitamina D circulanta, dar celelalte tumori care produc steroizi sunt tumori benigne ale glandelor care secreta in mod normal steroizi. Monoaminele, precum norepinefrina si epinefrina, sunt secretate de feocro-mocitoame ( modulul 333), dar ele nu sunt secretate ectopic de catre celulele tumorilor maligne.
Cele mai multe sindroame hormonale la pacientii cu cancer sunt legate de productia de peptide sau hormoni proteici. Cele mai obisnuite dintre aceste sindroame endocrine se afla in elul 102-l, impreuna cu hormonii proteici care le mediaza si cu tumorile care produc cel mai frecnt acesti hormoni. Un hormon peptidic este codificat in general de ARNm, care este transferat intr-o molecula mai mare de prohormon, ce sufera o serie de modificari posttranslationale, inclusiv clivaj, glicozilare si altele. De exemplu, pro-opiomelanocortina poate fi clivata, producand adrenocorticotropina (ACTH), lipotropina, endorfina, hormon stimulator al melanocitelor si/sau enkefalina, diferite tipuri celulare producand dirse substante. in plus, anumite celule folosesc in mod alternativ forme combinate ale mesajului pentru a produce dirse proteine (ex.: calcitonina fata de peptidul asemanator calcitoninei).


Celulele tumorale ale organelor nonendocrine sunteaza frecnt dirse timente ale caii care conduce la activarea unui prohormon, determinand aparitia hormonului biologic activ, pentru a secreta dirse substante. Ca rezultat al defectelor la nilul procesului de aparitie al proteinelor sau al modificarilor posttranslationale, in general, celulele tumorale pot produce proteine care sunt asemanatoare structural, dar biologic mai putin acti decat hormonii normali. Deci, un pacient neoplazic poate aa concentratii serice crescute de hormoni imunoreactivi, in absenta unor sindroame clinice date de excesul hormonal.
Seritatea sindroamelor endocrine paraneoplazice este deseori paralela cu evolutia clinica a cancerului. Totusi, in cazul unor tumori benigne sau care se dezvolta lent, sindromul hormonal poate fi principala cauza de morbiditate. in ciuda productiei lor de catre celulele tumorale, hormonii nu sunt markeri tumorali foarte buni. Gonadotropina corionica umana (hCG) este un marker tumoral demn de incredere in anumite forme de cancer testicular, dar nici un alt hormon nu este folosit pentru a estima masa tumorala.
Cele mai multe sindroame neoplazice endocrine apar doar cu tumori pronite din tesutul neuroendocrin sau al cresterii neurale (cancerul pulmonar cu celule mici, tumorile carcinoide). Mecanismul genetic care intervine in productia unui hormon de catre o celula care in mod normal nu il produce nu este inca clar. Oncogenele pot sa actize alte gene celulare (inclusiv genele care codifica hormonii) care in mod normal nu se exprima. in mod alternativ, demetilarea unor gene inacti, metilate in mod normal, poate permite exprimarea acestora in cadrul diviziunii celulare rapide.
HIPERCALCEMIA DIN NEOPLAZIE Hipercalcemia din neoplazie, cel mai comun sindrom endocrin paraneoplazic, este responsabila pentru aproximativ 40% dintre toate hipercal-cemiile ( modulul 354). Hipercalcemia asociata cancerului este clasificata cahipercalcemie umorala, determinata de neoplazie (HUN), fiind produsa prin intermediul hormonilor circulanti, sau ca hipercalcemie osteolitica locala (HOL), aceasta fiind cauzata de factori paracrini secretati de neoplasm in interiorul osului. Peptidul asemanator hormonului paratiroidian (PAHP) determina aproape toate cazurile de hipercalcemie umorala a neoplaziei, pe cand mediatorii HOL la nilul osului sunt heterogeni.
Patogeneza Optzeci de procente dintre pacientii cu hipercalcemie data de neoplazie au HUN. PAHP este compus din 139-l73 de aminoacizi si 8 dintre primii 13 aminoacizi ai capatului aminoterminal sunt identici cu portiunea aminoter-minala a hormonului paratiroidian (PTH). PHAP se leaga de receptorii PTH la nil osos si renal si determina cresterea reabsorbtiei osoase, scaderea formarii osoase, cresterea reabsorb-tiei tubulare renale a calciului, cresterea fosfaturiei si cresterea nilelor urinare ale adenozinei monofosfat ciclice, conducand la hipercalcemie. Putini pacienti au hipercalcemie determinata de producerea ectopica a unui PTH autentic. HUN in cadrul limfomului poate fi determinata de productia de 1,25-dihi-droxivitamina D de catre tumora.
Douazeci de procente dintre pacientii cu hipercalcemie au HOL, hipercalcemia fiind determinata de productia locala de hormoni sau citokine de catre neoplasmul care a metastazat la nilul oaselor sau al madui osoase; asemenea factori cresc resorbtia osoasa in zona din jurul cancerului. Productia ectopica de hormoni, care joaca un rol in HOL, include factorii a si |3 de crestere trasformati, interlekina (IL) 1, IL-6, prosta-glandine si factorul de necroza tumorala.


Manifestari clinice Simptomele si semnele initiale ale hipercalcemiei (concentratia calciului > 2,6 mmol/1)1 includ stare de rau, oboseala, confuzie, anorexie, dureri osoase, poliurie, polidipsie, oboseala musculara, constipatie, greata, varsaturi. Simptomele si semnele neurologice din hipercalcemia marcata (> 3,5 mmol/1) includ confuzie, letargie, coma si deces. Cancerele responsabile de HUN sunt reprezentate de cancerul pulmonar fara celule mici si cancerele de san, rinichi, cap si gat si ca urinara. HUN este comun in special la pacientii cu cancere a caror histologie este de celule scuamoase. Hipercalcemia nu este obisnuita la debutul (< 1% dintre pacienti) acestor tumori, dar devine mult mai comuna pe masura ce cancerul progreseaza si este prezenta la 10-20% dintre pacienti in momentul decesului. HOL este responsabila pentru hipercalcemia pacientilor cu cancer de san, mielom, limfom si leucemie. Printre pacientii hipercalcemiei cu cancer de san, aproximativ jumatate au HUN si jumatate HOL.
Diagnostic Pacientul cu cancer care dezvolta hipercalcemie ar trebui evaluat pentru alte cauze de hipercalcemie, inclusiv folosirea de diuretice tiazidice, vitamina D sau litium, hiperti-roidism si sarcoidoza. Cresterea PTH-ului seric, evaluat prin metode imunologice, sugereaza hipertiroidism primar, care poate fi responsabil pentru mai mult de 10% din cazurile de hipercalcemie din cancer si care ar trebui sa fie tratat ca oricare alte cazuri de hiperparatiroidism ( modulul 356), daca neoplasmul subiacent este controlat. O concentratie serica normala a PTH-ului si o concentratie serica scazuta a fosforului, in absenta unor metastaze osoase, sugereaza HOL.
H TRATAMENT
I Media de viata la pacientii cu hipercalcemie data de neoplazie este de 1-3 luni. Interntia in ideea scaderii hipercalcemiei ar trebui facuta atunci cand cancerul este posibil sa fie controlat printr-un tratament local sau sistemic adecvat.
Tratamentul HUN si HOL este similar ( modulul 354). Pacientii cu hipercalcemie usoara sau moderata (2,65 la 3,5 mmoli/1) pot fi tratati cu 2-4 1 de solutie salina pe zi si
1 Valorile calciului date in milimoli pe litru pot fi inmultite cu 4 pentru a le transforma in miligrame pe decilitru sau cu 2 pentru a le transforma in miliechivalenti pe litru.
cu Furosemid, pentru a preni supraincarcarea volemica intravasculara. Pamidronatul bifosfonat (60-90 mg intranos) scade resorbtia osoasa osteoclastica. Combinarea administrarii de diuretice si pamidronat scade concentratia calciului seric la normal in 7 zile la 80% dintre pacienti. Dozele pot fi repetate la nevoie. La pacientii cu HOL, glucocorticoizii pot sa inhibe productia de citokine care stimuleaza resorbtia osoasa. Hipercalcemia sera [> 3,5 mmoli/1 (>14 mg/dl)], impreuna cu alterarea statusului mental, poate fi tratata cu toate cele expuse mai sus si in plus cu calcitonina, 4-8 U/kg, administrate intramuscular sau subcutanat la 12h. Administrarea de calcitonina scade nilul seric al calciului in 24h, iar efectul ei hipocalcemic poate fi prelungit la pacientii cu HOL prin adaugarea de glucocorticoizi. Daca acesti agenti terapeutici nu sunt eficienti in scaderea nilelor serice de calciu, pot fi adaugate plicamicina si galium nitrat.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor