Screening-ul poate fi definit cel mai bine ca fiind un mijloc de detectare precoce a bolii, la persoane asimptomatice, cu scopul de a scadea morbiditatea si mortalitatea. Screening-ul pentru depistarea cancerului este deosebit de interesant si a atras interesul public pe masura ce tehnologia a permis dezvoltarea unui numar de teste si de proceduri diagnostice care sunt lipsite de riscuri, rapide si putin costisitoare. Desi screening-ul poate salva vieti omenesti, asa cum s-a aratat foarte clar in cazul cancerului mamar, al cancerului de col uterin si al celui de colon, este totusi supus unei serii de tendinte, care pot sugera existenta unui avantaj atunci cand, de fapt, nu exista nici unul, sau chiar sa mascheze elemente patologice evidente. Depistarea precoce in sine nu confera un avantaj. Pentru a aa valoare, screening-ul trebuie sa detecteze boala mai repede, iar tratamentul precoce al bolii trebuie sa aiba rezultate mai bune decat tratamentul efectuat de la aparitia simptomelor.
Deoarece screening-ul se efectueaza la persoane asimptomatice, sanatoase, trebuie sa ofere o probabilitate substantiala ca va fi de folos. Este necesara o abordare critica a screening-ului, pentru a ne asigura ca aceste conditii sunt respectate. Testele de screening si folosirea lor corespunzatoare trebuie sa fie evaluate inainte ca utilizarea lor sa fie incurajata in cadrul programelor de screening capolitica acceptata public, in general, examenele, testele, si procedurile de screening nu diagnostica cancerul, dar indica posibilitatea existentei lui. Diagnosticul se sileste apoi pe baza unui protocol care include, de obicei, o
biopsie si confirmare anatomo-pato-logica.
Au fost identificate un numar de gene care predispun purtatorul la o boala, si multe alte astfel de gene vor fi identificate in viitorul apropiat. Testarea pentru punerea in evidenta a acestor gene poate sa defineasca o populatie cu risc crescut. Capacitatea de a predea aparitia unui anumit tip de cancer ar putea oferi candva posibilitatea mai multor optiuni terapeutice, dar si dileme de ordin etic. Entual, screening-ul ar putea permite o interntie precoce pentru a preni cancerul sau pentru a-i limita gravitatea. Persoanele cu risc crescut sunt candidati ideali pentru screening si prentie chimica; cu toate acestea, eficacitatea acestor interntii in populatia cu risc crescut trebuie cercetata. in prezent, persoanele cu risc crescut pentru un anumit tip de cancer pot sa fie incluse intr-un program intensiv de screening. Desi aceasta atitudine este prudenta din punct de dere clinic, nu se stie daca reuseste sa salze vieti in cadrul respectii populatii.
Precizia screening-ului Pentru descrierea preciziei sau a capacitatii de a discrimina o boala cu un test de screening, se folosesc patru indici: sensibilitate, specificitate, valoare predictiva pozitiva si valoare predictiva negativa ( elul 82-2). Sensibilitatea exprima proportia de persoane cu boala respectiva la care testul este pozitiv (capacitatea testului de a detecta boala atunci cand aceasta este prezenta). Specificitatea este proportia de persoane care nu au boala si la care testul de screening este negativ (capacitatea testului de a arata ca boala nu este prezenta). Valoarea predictiva pozitiva este proportia de persoane la care testul este pozitiv si care au boala. In mod similar, valoarea predictiva negativa este proportia de persoane la care testul este negativ si care nu au boala. Sensibilitatea si specificitatea unui test sunt relativ independente de prevalenta bolii (sau de prevalenta riscului) in populatia testata, dar valorile predicti sunt strans dependente de prevalenta bolii ( elul 82-3)
Screening-ul are cea mai mare eficienta, este cel mai economic si aduce cele mai mari beneficii atunci cand boala-tinta este raspandita in populatia la care se efectueaza screening-ul. Pentru a aa valoare, testul de screening trebuie sa aibe o specificitate inalta; sensibilitatea nu trebuie sa fie foarte inalta, asa cum se de si in elul 82-3.
