mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Anemii megaloblastice
Index » Oncologie si hematologie » Anemii megaloblastice
» Consideratii biochimice

Consideratii biochimice







FOLATUL
Functia principala a acestei vitamine este de a transfera grupari cu un atom de carbon, cum ar fi grupuri metil sau formil, pe diferiti compusi organici ( ura 108-2). Sursa acestor radicali monocarbonici este, de obicei, serina, care reactioneaza cu tetrahidrofolatul, pentru a produce glicina si N510- metilentetrahidrofolat. O sursa alternativa este acidul formiminoglutamic, un intermediar in caolismul histidinei, care cedeaza grupul formimino catre tetrahidrofolat, rezultand N5-formiminotetrahidrofolat si acid glutamic. Acesti derivati reprezinta inceputul unui circuit interconrtibil, alcatuit din derivati de tetrahidrofolati ce transporta dirsi radicali monocarbonici. Componentele acestui circuit isi pot dona radicalii monocarbonici catre receptorul corespunzator, pentru a forma meoliti intermediari, care sunt in final conrtiti in unitati utilizate in sinteza macromoleculelor biologice. Cele mai importante astfel de unitati sunt (1) purinele, in care atomii C-2 si C-8 sunt introdusi prin reactii dependente de folat, (2) deoxitimidilat monofosfat (dTMP), sintetizat din N510-me-tilentetrahidrofolat si deoxiuridilat monofosfat (dUMP), si


(3) metionina, formata prin transferul unui grup metil de pe N5-metiltetrahidrofolat pe homocisteina (doua din aceste trei reactii sunt redate in ura 108-2).
Tetrahidrofolatul este produs in toate reactiile de transfer al radicalilor monocarbonici, cu exceptia uneia. El poate accepta imediat un radical, reintrand in circuitul meolic. Singura exceptie este reactia mediata de timidilat sintetaza (dUMP -> dTMP), in care se produce dihidrofolat (ura 108-2). Acesta trebuie redus la tetrahidrofolat de catre enzima dihidrofolat reductaza, inainte de reintrarea in circuitul meolic. Unele droguri sunt capabile sa inhibe dihidrofolat reductaza, indepartand astfel folatul din circuit si producand o stare de deficit de folat in prezenta unor concentratii tisulare normale.
COBALAMINA La oameni exista doua forme meolic acti de cobalamina, deosebite prin grupul alchil atasat la pozitia a sasea coordinativa a atomului de cobalt: metilcoba-lamina si adenozilcobalamina. Preparatul vitaminic care este utilizat in terapeutica este ciancobalamina (denumita vitamina B12). Ciancobalamina nu are un rol fiziologic cunoscut si trebuie sa fie conrtita la o forma activa biologic inainte de utilizarea in tesuturi.
Metilcobalamina este un factor esential in conrsia homo-cisteinei in metionina (ura 108-2). Cand aceasta reactie este afectata, meolismul folatilor este dereglat si se crede ca aceasta dereglare sta la baza defectelor in sinteza ADN si a aparitiei megalobastilor la pacientii cu deficit de cobalamina. In deficitul de cobalamina, N5-metiltetrahidrofolatul neconjugat preluat din fluxul sanguin nu poate fi conrtit in alte forme de tetrahidrofolat prin transferul gruparilor metil. Aceasta este asa-numita ipoteza a "capcanei folatilor\". intrucat N5-me-tiltetrahidrofolatul este un substrat insuficient pentru enzima de conjugare, ramane in forma neconjugata si treptat iese din celula. Apare astfel un deficit tisular de folat, avand drept rezultat o hematopoieza megaloblastica. Aceasta ipoteza explica de ce in deficitul de cobalamina rezerle tisulare de folat sunt substantial reduse, cu o reducere disproportionata a formei conjugate a folatilor in atie cu cea neconjugata, in pofida unor niluri serice de folat normale sau crescute. Aceasta explica, de asemenea, de ce doze mari de folat pot produce o remisiune hematologica partiala la pacientii cu deficit de cobalamina.


Nilurile plasmatice de homocisteina sunt crescute atat in deficitul de folat, cat si in cel de cobalamina; aceste niluri plasmatice crescute ale homocisteinei par sa constituie factori de risc atat pentru trombozele noase, cat si pentru cele arteriale. Totusi, nu se stie inca daca hiperhomocisteinemia - produsa de deficitul de folat sau cobalamina - predispune la tromboze sau altereaza raspunsul acestora la tratament.
Afectarea conrsiei homocisteinei in metionina poate fi partial responsabila pentru tulburarile neurologice din deficitul de cobalamina ( mai jos). Metionina formata in aceasta reactie este necesara pentru producerea colinei si a fosfolipidelor ce contin colina. Se crede ca afectarea sistemului nervos se datoreaza, cel putin in parte, scaderii productiei de metionina in aceste procese, in cadrul deficitului de cobalamina.
Adenozilcobalamina este necesara pentru conrsia metil -malonilcoenzimei A (CoA) la succinil CoA. Absenta acestui cofactor duce la cresteri mari ale nilului tisular al metilmalonil CoA si a precursorului sau, propionil CoA. Drept consecinta, sunt sintetizati acizi grasi nefiziologici, ce contin un numar in plus de atomi de carbon, care sunt incorporati in lipidele neuronale. Aceasta anomalie biochimica poate contribui, de asemenea, la complicatiile neurologice ale deficitului de cobalamina ( mai jos).


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor