Abcesul cald
Este o colectie purulenta, bine delimitata de straturile din jur, formata din distrugeri tisulare, germeni si leucocite. I se mai spune si "flegmon circumscris\".
Clasificare
- Superficiale, situate in tesuturi, accesibile examenului clinic, care constituie obiectul studiului de fata.
- Profunde, localizare in-organe interne (se studiaza in cadrul patologiei acestora).
Etiopatogenie
Frecventa este crescuta la diabetici, casectici, alcoolici.
Cauzele abceselor sunt reprezentate de:
- germeni piogeni (stafilococ, streptococ, E. Colii, anaerobi etc.) singuri sau in asociatie (34, 44, 79, 94, 99, 127);
- substante chimice iritante (iod, nitrat de argint, terebentina, substante hipertone) injectate intra-muscular sau substante ce produc necroze ( "abcesul de fixatie\") (34).
Anatomie patologica
Din punct de vedere macroscopic, abcesul prezinta 2 componente (92).
a. Cavitatea neoformata, alcatuita din 3 straturi:
- intern, denumita incorect si "membrana pio-gena\", contine fibrina, leucocite si germeni piogeni;
- intermediar alcatuit din tesut conjunctiv tanar si vase de neoformatie, cu rol in regenerare;
- exterior, format din tesut conjunctiv scleros si infiltrat inflamator, constituie o zona de aparare contra extinderii supuratiei ("bariera fiziologica\").
b. Continutul, reprezentat de puroi - rezultat al distrugerilor tisulare, leucocitare si microbiene - format din proteine,
lipide si enzime, prezinta anumite caractere in raport cu germenul cauzal:
- gros, cremos, bine legat si fara miros, in infectii stafilococice;
- fluid, sero-purulent, in infectii streptococice;
- albicios, fluid, cu miros de "varza acra\", in infectii cu E. Colii;
- cenusiu murdar, fetid, cu gaze, in infectii cu anaerobi.
Microscopic, puroiul contine polimorfonucleare, limfocite, microbi si resturi tisulare.
Clinica
Semnele generale sunt la originea sindromului infectios si sunt reprezentate de
febra (39°-40°), frisoane, curbatura, anorexie, insomnie.
Semnele locale sunt reprezentate de roseaza, caldura, tumefactie si
durere la care se adauga fluctuenta - semn patognomonic de colectie li-chidiana. Ea se poate confunda, uneori cu "falsa fluctuenta\" a unor mase musculare (fesa) sau a pulpei degetului si nu se percepe in cazul colectiilor profunde.
Abcesele profunde elueaza cu semne generale accentuate si cu semne functionale din partea organului afectat.
Explorarile paraclinice
Evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie, cresterea VSH si uneori anemie.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se sileste pe baza semnelor generale si locale (in care fluctuenta detine un rol primordial) si prin punctie.
Diagnosticul diferential se face cu flegmonul, abcesul "rece incalzit\",
hematomul posttraumatic, lipoame, limfangioame,
chist sebaceu infectat.
Complicatiile
Sunt reprezentate de limfangite, adenite, adeno-flegmoane, flegmoane, septicemie sau fistulizari (externe sau interne).
Tratament
Tratamentul general consta in administrarea de analgetice,
sedative si antibiotice numai in faza initiala, de abcedare sau conform antibiogramei (28, 34, 122, 125). in cazuri grave se pot administra perfuzii cu solutii diverse sau transfuzii sanghine.
Tratamentul local este in raport cu stadiul elutiv:
- in perioada inflamatorie se aplica revulsii (priesnitz, gheata) sau fizioterapie (ultrasunete, rontgenterapie antiinflamatorie);
- in faza de abcedare se face tratament chirurgical (incizii, contraincizii, drenaj) sub anestezie locala sau generala, dupa caz.
Forme particulare
a. abcesul in "buton de camasa\", apare in cazul unor infectii profunde sau subaponevrotice si este
alcatuit din doua cavitati (profunda si superficiala) unite printr-un traiect. Tratamentul vizeaza rezolvarea ambelor cavitati (debridare, drenaj).
b. Abcesul in "bisac\" apare in cazul strangularii continatorului (cavitatii) intr-un punct oarecare, prin-tr-o formatiune puternica (ligament). Tratamentul consta in incizii, contraincizii si drenaj.
c. Abcesul de "fixatie\" de interes istoric, reprezinta un mijloc terapeutic in cazul unor infectii generale, prin injectarea unor substante aseptice, in tesuturi, ce produceau necroza si ascensiunea termica.
Furunculul
Este o infectie stafilococica, necrozanta a folicu-lului pilo-sebaceu.
Etiopatogenie
Frecventa mare este la varsta tanara. Cauza determinanata este stafilococcul auriu, locatar permanent al tegumentelor (44). Cauzele farizante sunt reprezentate de:
- igiena precara a tegumentelor, ce contin germeni;
- iritatii mecanice ale pielii (guler tare, grataj), seboreea,
acneea etc;
- terenul: diabet, avitaminoze, alcoolism surmenaj.
Anatomia patologica
Este in functie de stadiul elutiv si de elementele anatomice interesate (92).
Initial, apare o mica tumefactie rosietica, centrata de un fir de par, pruriginoasa ce se transforma in pustula subepidermica. Dupa 3-4 zile, pustula difuzeaza profund, cuprinde glanda sebacee si fo-liculul pilos si, ca urmare a toxinelor, produce necroza acestora si aparitia unei flictene superficiale. Flictena se deschide, elimina o serozitate purulenta iar profund, apare zona de necroza - burbionul -care in 2-3 zile se elimina, lasand in urma lui un crater ce se vindeca prin cicatrizare, in alte cateva zile. Toata elutia dureaza 10-l2 zile.
