Este o infectie generalizata ca urmare a patrunderii germenilor microbieni in circulatia sangvina si a toxinelor lor, in mod continuu sau intermitent, dintr-un focar septic, manifestata clinic prin fenomene toxiinfectioase cu evolutie gra.
Bacteriemia reprezinta prezenta trecatoare a germenilor in sange care poate sa evolueze fara expresie clinica sau cu o simptomatologie minora (127).
Etiopatogenie
Frecventa bolii este in crestere ca urmare a unor procedee moderne de explorare (punctii, endoscopii, cateterism), terapeutice (hemodialize) sau operatii (cord deschis, transte de organe) (1, 79).
Cauzele determinante sunt reprezentate de orice germen Gram-pozitiv sau negativ, aerob sau anaerob, precum si de ciuperci.
Factorii favorizanti sunt multipli:
- explorari sau operatii complexe cu nerespec-tarea asepsiei-antisepsiei;
- imunodepresia organismului ca urmare a radio-terapiei, citostaticelor, corticoizilor;
- microbismul latent ce permite selectionarea unei flore foarte virulente, de obicei rezistenta la antibiotice;
- existenta unui focar septic in organism, cunoscut sau criptogenetic;
- tare organice: diabet, subnutritie etc. Mecanismul presupune existenta unei porti deIntrare a unui focar septic si prezenta germenilor in sange (130, 131):
- poarta de intrare poate fi exogena (plagi sau
arsuri infectate, infectii cutanate sau mucoase etc.) sau endogena (abcese profunde, angiocolita, hemodialize etc);
- focarul septic, extern sau intern contine germenii care se multiplica aici si se rersa, impreuna cu toxinele lor in circulatia arteriala, venoasa sau limfatica;
- prezenta germenilor in sange poate fi continua sau intermitenta, fara ca fenomenele clinice sa fie proportionale cu cantitatea lor/ml sange.
Anatomie patologica
Macroscopic, in afara focarului ce se poate evidentia, nu se gasesc alte leziuni decat la necropsie: splenomegalie friabila si noroioasa, leziuni degenerative in ficat, miocard, rinichi, creier, tromboze septice, abcese metastatice etc.
Clinica
Incubatia riaza intre ore si zile, in raport de virulenta germenului.
Debutul este marcat de frison solemn, urmat de ascensiune termica (40°-41°C) si alterarea starii generale, ca urmare a patrunderii germenilor si toxinelor lor in circulatie si actiunii lor asupra terminatiilor endosculare si centrilor termoreglatori diencefalici cu instalarea soconstrictiei periferice (frison) si sodilatatiei viscerale (febra) (127).
Perioada de stare este dominata de frisoane,
febra si alterarea starii generale:
- frisoanele apar la fiecare descarcare de germeni si toxine, in circulatie;
- febra ia aspecte diferite in raport cu germenul, ritmul de insamantare si rezistenta organismului: in platou (pneumococ), intermitenta (piocianic), remi-tenta (germeni cu virulenta mica), ascendenta (germeni cu virulenta mare);
- starea generala se altereaza treptat si apare cefalee, greturi, ameteli, delir, diaree, icter, oligurie, hipotensiune arteriala, eruptii cutanate,
hemoragii (mai ales digestive prin
ulcere de stress), splenomegalie, hepatomegalie.
Explorari paraclinice
Explorarile paraclinice evidentiaza elemente ce confirma infectia (leucocitoza cu neutrofilie, anemie, VSH crescut) si dezechilibrele biologice. Hemocul-tura, luata in frison, reprezinta explorarea de baza, pentru identificarea germenului si sensibilitatii lui la antibiotice. Se preleveaza sange din vene (obisnuit),
artere (in endocardita) sau madu (micoze) si se repeta, de obicei, saptamanal. Focarul se considera sterilizat daca, dupa tratament, se obtin 2 hemoculturi negative, la interl de 7 zile.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se precizeaza pe baza existentei focarului septic, a semnelor clinice si a
hemoculturii pozitive (de retinut ca o hemocultura negati nu exclude diagnosticul de septicemie).
Diagnosticul diferential se face cu granulia tbc, febra tifoida, boli eruptive, malarie, angiocolita, pio-nefrita.
Forme clinice
Sunt in raport de evolutie, germen si anatomo-clinice.
a. Evolutive:
- supraacuta, cu evolutie in 3-4 zile urmata de exitus;
- acuta, cea descrisa, in marea majoritate a cazurilor;
- subacute, cu evolutie trenanta, ca in cazul endocarditei lente;
- cronice, cu germeni mai putin virulenti si rezistenta buna a organismului.
b. Etiologice:
- stafilococice, au evolutie gra, dau metastaze septice multiple in pulmon;
- streptococice, cu evolutie trenanta (s. viridans) sau cronica (s. beta-hemolitic);
- germeni Gram-negativi, de obicei rezistenti la antibiotice, dau evolutie gra, cu soc endotoxinic si anurie;
- anaerobii, mai ales dupa avorturi septice, evolueaza cu soc toxico-septic, icter si anurie;
- mixte, prin asociatii de germeni, au o evolutie foarte gra cu decese pana la 80%.
c. Anatomo-clinice:
- septicopiohemia este septicemie cu focare metastatice septice la distanta si evolutie gra spre exitus. Are aceeasi etiologie ca si septicemia dar, la semnele generale ale acesteia, se adauga semne de suferinta de organ (pulmon, ficat, rinichi, suprarenale etc.) realizand sindromul M.S.O.F. (49).
Prognostic
Prognosticul este grav, mai ales in
infectiile cu Gram-negativi si la rstnici. Mortalitatea riaza intre 30-80%.
Tratament
Tratamentul necesita colaborare intre diverse specialitati si medicul reanimator.
Tratamentul profilactic se adreseaza plagilor si afectiunilor lvulare, respectarii asepsiei si antisepsiei in orice manevre medicale si asanarii complete a oricarui focar septic (129).
Tratamentul curativ este medico-chirurgical si presupune:
- antibioterapie cu spectru larg in doza bacte-ricida, pe cale parenterala (initial) prin asociere de beta-lactamine cu aminoglicozide, cefalosporine si apoi conform antibiogramei (99, 103, 127);
- rezolre chirurgicala a focarului septic: incizii, drenaje, spalaturi;
- corectarea dezechilibrelor functionale si meolice prin perfuzii cu solutii si sange, vitamine, anabolizante;
- cresterea rezistentei nespecifice a organismului prin ccinoterapie si gamaglobuline;
- medicatie patogenica (OHB, heparinoterapie, corticoterapie, seruri imune specifice) si simptomatica (analgetice, antipiretice etc).
