Progresul chirurgiei toracice dupa cel de - al doilea razboi mondial a fost consecinta punerii la punct a tehnicii rezectiilor pulmonare si a altor tehnici menite sa rezol
tuberculoza pulmonara.
Acest progres nu ar fi fost posibil fara dezvoltarea tehnicilor de anestezie, de ntilatie artificiala si de terapie intensiva. Este unanim recunoscut faptul ca riscul interntiei in chirurgia toracica este superior riscului operator produs de agresiunea chirurgicala pe oricare alta regiune anatomica. Traumatismul chirurgical se executa pe organele esentiale care asigura homeostazia cardio-respiratorie: vase mari, plaman, cord, arbore traheobronsic. Riscul operator este cu atat mai crescut la bolnavii cu cardiopatii si bronhopneumopatii preexistente, ca si la cei cu
insuficienta renala sau cu
diabet decompensat.
Aparitia sondelor cu dublu lumen tip Carlens a permis blocarea plamanului operat, impiedicand inundatia arborelui bronsic cu material patologic si sange pronite de la plaminul operat.
Deosebit de important este de apreciat riscul operator la bolnavul tuberculos cronic la care functia respiratorie poate fi afectata intr-o masura mai mare sau mai mica. in orice interntie chirurgicala toracica care presupune amputarea functionala a unei parti din parenchimul pulmonar (fie ca e vorba de o rezectie, fie de o interntie de colaps), functia respiratorie a bolnavului trebuie testata.
Explorarea functionala pulmonara minima obligatorie pentru evaluarea riscului operator consta in determinarea capacitatii vitale (CV.), a V.E.M.S. ului si aplicarea testului farmacodinamic (Dutu A., Basca). Capacitatea vitala nu trebuie sa fie sub 1 200 ml, iar V.E.M.S.-ul sub 800 ml. Doar rareori se recurge la explorari globale complexe (scintigrafia) pentru a cunoaste repartitia cuantificata a perfuziei celor doi plamani.
Riscul exerezelor pulmonare este strans corelat cu V.E.M.S-ul postoperator previzibil, raportul V.E.M.S/ CV (indicele Tiffeneau), rezistenta la fluxul aerian, procentul de participare la perfuzie a plamanului in-demn, ca si suma tuturor riscurilor cardiovasculare.
Exista si situatii in care probele ntilatorii deficitare nu contraindica interntia chirurgicala -cazul decorticarilor dupa empiemele tuberculoase si unele mioplastii.
Contraindicatia absoluta a interntiei chirurgicale din cauza riscului pulmonar major (bolnav inoperabil din moti functionale) o constituie hipoxemia sera insotita de hipercapneea de repaus.
