Dupa elutia clinica si repartizarea geografica se delimiteaza: leishmanioza cutanata (buton de Orient) si leishmanioza cutaneo-mucoasa.
Cuprins:
Butonul de orient |
sus  |
Este întâlnit in Bazinul mediteranean, fiind rar în ţările Europei (Franţa, Spania, Italia), dar frecvent în Orient (India, Pakistan, sudul URSS) şi Africa de Nord. Se numeşte şi leishmanioza cutanată a "lumii vechi" [26].
Este produs de Leishmania tropica, Leishmania major şi Leishmania aethiopica. Are ca rezervor omul iar vectorul este un flebotom: Phlebothomus papataci şi Phlebothomus sergenţi [2,26,35].
Prezintă o evoluţie clinică benignă, producându-se frecvent vindecarea spontană, doar cu consecinţe estetice.
Se disting trei forme clinice: forma uscată (urbană), forma umedă (rurală) şi forma difuză.
Forma uscată (urbană) produsă de Leishmania tropica, constă în apariţia la locul inoculării parazitului de către flebotom, a unui granulom dermic, la 2-3 săptămâni, uneori luni şi chiar ani de la inoculare. Leziunea debutează cu o papulă inflamatorie pruriginoasă, care se transformă în nodul, care se ulcerează şi se acoperă cu o crustă uscată, iniţial albă şi ulterior brună, aderentă. Leziunea cutanată este nedureroasă,neinflamatorie, neînsoţită de adenopatie, nepurulentă. După îndepărtarea crustei, din ulceraţie se scurge un lichid serohemoragic.
Leziunea are în medie 2-3 cm, aspectul unui furuncul şi o evoluţie spre vindecare, la 8-12 luni de la debut, prin detaşarea spontană a crustei, cu persistenţă unei cicatrici atrofice inestetice [2,26,35].
Forma umedă (rurală) este produsă de Leishmania major, prin contaminarea accidentală umană, de la rozătoarele sălbatice (rezervorul Leishmaniei major). Spre deosebire de forma uscată, forma umedă evoluează cu ulceraţii multiple, dureroase, care cresc repede, au contur neregulat şi sunt înconjurate de o reacţie inflamatorie marcată, limfangită şi adenopatii. Necroza se extinde dinspre centru spre periferie şi se elimină o secreţie mucopurulentă [2,26,35].
Evoluţia este favorabilă spre vindecare în 3-5 luni, lăsând însă cicatrice semnificativă. Cicatrizarea este deformantă, mutilantă. Ulceraţiile se pot suprainfecta bacterian, ceea ce conduce la accentuarea procesului ulcerativ şi inflamator.
In studii efectuate pe şoareci s-a constatat că. în forma uscată paraziţii sunt mai puţin virulenţi, iar în forma umedă sunt intens virulenţi [26].
Forma difuză este produsă de Leishmania aethiopica. Constă în formarea unor noduli tegumentari dispuşi pe corp, asemănători cu cei din lepra lepromatoasă. Este întâlnită Ia persoane anergice, la imunodeprimaţi.
Terapia nu este eficientă, motiv pentru care, această formă este letală [2, 35,10].
Se recoltează material biopsie sau raclaj al pereţilor interni ai ulceraţiei, după îndepărtarea crustei. Din produsele patologice se efectuează: un frotiu colorat Giemsa sau Wright, pentru evidenţierea paraziţilor (forme amastigote) în macrofage şi izolarea leishmaniilor prin cultivarea produselor patologice pe mediul NNN şi prin inocularea la hamster.
Reacţiile serologice sunt negative.
IDR Montenegro, la leishmanină (antigen preparat din formele promastigote) se pozitivează la 72 ore şi este pozitiv în 70-90% din cazuri [2, 17,26].
Pentru terapia leziunilor multiple, se pot utiliza compuşi de antimoniu pentavalent (Glucantime sau Pentostam: unguent şi injecţii intra şi perilezionale), în dozele utilizate în leishmanioza viscerală [2,25, 36].
Butonul de orient
