mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii intestinale cu protozoare si tricomonaza
Index » Boli infectioase » Infectii intestinale cu protozoare si tricomonaza
» Giardia (lamblia) intestinalis

Giardia (lamblia) intestinalis







Genul Lamblia (Giardia) este reprezentat de flagelate cu simetrie binara, 2 nuclei si 8 flageli. Giardia intestinalis (Lamblia intestinalis) sau Giardia Lamblia produce giardioza care este o parazitoza intestinala, cosmopolita, intalnita la toate varstele, dar cu precadere la copin mici. Este contagioasa si prezinta un caracter de colectivitate (familie, colectivitati de copii mici), fiind favorizata de igiena deficitara si de aglomerari umane urbane [II]. Giardia Lamblia este cel mai frecnt agent identificabil intestinal si reprezinta in prezent, una dintre cele mai importante cauze a emeritelor endemice si epidemice, a bolilor cronice diareice debilitante si a enteritei turistilor.

Cuprins:

Morfologie

Ciclul biologic

Contaminarea umana


Morfologie

sus sus
Giardia intestinalis există sub 2 forme: trofozoit şi chist. 1.Forma vegetativă sau trofozoit este piriform, de 15 um lungime/6-10 um lăţime. Are un corp cu simetrie bilaterală cu 2 nuclei, 4 perechi de blefaroplaşti şi 4 perechi de flageli, un disc adeziv şi un axostil.


Profilul formelor vegetative este caracteristic, conferindu-i forma de lingură: faţa dorsală este bombată iar cea ventrală jumătate plană, jumătate concavă. Privit din faţă, parazitul are forma unei jumătăţi de pară: regiunea anterioară este rotunjită iar cea posterioară ascuţită şi recurbată spre partea dorsală. Pe faţa ventrală, în partea mai dilatată a corpului se află o depresiune reniformă, considerată ca un fals citostom, cu care parazitul se fixează pe mucoasa duodenală (disc adeziv) [2,15].
Corpul are o simetrie dublă, este prevăzut cu doi nuclei şi 4 perechi de flageli, care pornesc fiecare dintr-o pereche de blefaroplaşti: o pereche anterioară, două perechi situate în partea mediană şi o pereche posterioară, care traversează celula formând un fals axostil, între depresiunea reniformă şi extremitatea posterioară [11].

in preparatele colorate se observă detaliile morfologice: citoplasmă fin granulată, fără vacuole digestive, nucleii ovali, dispuşi în dreptul depresiunii, care prezintă un cariozom central bine dezvoltat şi 4 perechi de blefaroplaşti dispuşi în zona mediană internucleară, cu aspect punctiform, de la care pleacă flageli, cu următoarea distribuţie:
. prima pereche de blefaroplaşti sunt dispuşi antero-intem, iar flagelii merg posterior, paralel cu axul corpului, ieşind liber la extremitatea posterioară. Sunt flageli recurenţi.
perechea a 2-a de blefaroplaşti este dispusă anterior şi lateral faţă de nuclei. De la nivelul lor pleacă flagelii anteriori, care se încrucişează, formează o chiasmă, devin liberi anterior şi iau apoi o direcţie recurentă.
. perechea a 3-a de flageli, flagelii laterali pleacă din blefaroplaştii situaţi posterior nucleului, iau o direcţie laterală, apoi devin liberi.
. perechea a 4-a de flageli, pleacă din blefaroplaşti situaţi posterior nucleului, imediat sub depresiunea reniformă anterioară. Iau o direcţie lateroventrală, devenind liberi. Sunt flageli ventrali.
Flagelii au rol locomotor şi posibil de ataşare.

Asigură parazitului o mare mobilitate, care încetează rapid în condiţii de mediu nefavorabile. Prin mişcarea lor propulsează înainte parazitul, conferindu-i mişcări sacadate şi de rostogolire [2,13].
Forma vegetativă se poate nutri şi multiplica prin sciziparitate dar fragilitatea sa nu permite transmiterea de la o persoană la altă persoană. Este distrusă de sucul gastric.
2.Chistul este ovalar, de 9-13 um lungime / 6 um lăţime. Are o membrană externă fină, dublă, bogată în chitină, 4 nuclei şi un mănunchi de flageli. Nucleii au o dispoziţie variabilă. Frecvent sunt grupaţi la o extremitate a celulei. Ulterior ei pot fi repartizaţi în perechi, la cei doi poli. în axul chistului se observă resturi flagelare cu dispoziţie sinuoasă, în forma de S (brună în preparate cu Lugol) [2,11 ].
Chistul este forma de rezistenţă a parazitului, poate supravieţui în mediul extern un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, asigurând astfel contaminarea interumană.
Condiţiile care determină transformarea chistului în forma vegetativă nu sunt precis cunoscute .

Ciclul biologic

sus sus
Paraziţii trăiesc sub forma vegetativă la suprafaţa mucoasei duodeno-jejunale. Rareori, se întâlnesc, mai ales la copii, în ileon sau colon.


Trofozoiţii au 2 posibilităţi evolutive: diviziune binară longitudinală, care va conduce la formarea de noi trofozoiţi sau transformarea în chisturi.
Chisturile, care nu sunt prevăzute cu organ locomotor, parcurg pasiv intestinul şi se elimină cu MF, reprezentând forma de trecere de la o persoană la altă persoană [2]. Chisturile sunt infecţioase în momentul emisiei, se elimină în cantitate mare, (aproximativ 20.000/g MF), ceea ce explică contagiozitatea crescută a bolii [4,11]. Ingerate de o -■ouă persoană chisturile se dechistează, se transformă în trofozoiţi, care colonizează prin multiplicare intestinul subţire. Sunt suficiente 10-15 chisturi pentru a fi parazitată o altă persoană. Trofozoiţii vor forma noi chisturi şi ciclul continuă. închistarea este discontinuă, ceea ce determină eliminarea intermitentă a chisturilor existând perioade negative de 7-10 zile, în care nu se elimină chisturi .

Contaminarea umana

sus sus
Rezervorul de infecţie este constituit de omul bolnav sau purtător sănătos, care elimină chisturi prin materiile fecale. Purtătorii sănătoşi constituie o sursă importantă de infecţie în colectivităţi.
Contaminarea umană se realizează cu chisturi, prin contact interuman, consum de apă şi alimente.
Contaminarea hidrică este modalitatea primordială de transmitere a bolii, fiind posibile epidemii hidrice de giardioză prin consum de apă incorect dezinfectată. în SUA, în perioada ) 965-1984, Giardia intestinalis a fost cel mai frecvent agent etiologic al epidemiilor hidrice de boală diareică, cauzând 90 de epidemii, în cursul cărora au fost afectate peste de 23.500 persoane [6].
Transmisia directă de la o persoană la alta prin contact direct (prin mâini murdare) sau indirect (prin obiecte infectate cu mâini murdare) este o a doua modalitate de contaminare a acestei parazitoze şi se produce în special, în colectivităţile cu nivel igienic scăzut: colectivităţile de copii, homosexuali (20% sunt purtători sănătoşi) [2,6].
Transmisia prin alimente contaminate cu chisturi (zarzavaturi, legume din grădini îngrăşate cu dejecţii umane, provenite de la persoane netratate sau alimente contaminate de muşte) este ocazională.


Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai