Balantidioza
Balantidium
coli este un protozoar ciliat de dimensiuni mari, care poate produce un spectru larg de afectiuni intestinale asemanatoare amoebiazei. Parazitul este larg raspandit in lume. Deoarece parazitul infecteaza porcii, la om cazurile sunt mai frecvente acolo unde se cresc porci; in tarile musulmane rozatoarele pot fi purtatori importanti. Transmiterea
chisturilor infectante se poate produce prin contact interuman si pe cale hidrica, dar multe cazuri sunt recunoscute ca fiind datorate ingestiei de chisturi provenite din materiile fecale ale porcilor, afectiunea putand fi asociata cu sacrificarile animaliere, cu folosirea dejectelor porcine ca ingrasamant sau cu accidentele in care materiile fecale ale porcilor contamineaza rezervoarele de apa.
Chisturile ingerate elibereaza trofozoitii, care colonizeaza si se multiplica la nivelul
intestinului gros. Multi pacienti
raman asimptomatici, dar unii vor prezenta
diaree intermitenta si persistenta, iar altii pot dezvolta o dizenterie fulminanta. La pacientii simptomatici, modificarile anatomopatologice de la nivelul intestinului, atat microscopice cat si macroscopice, sunt similare cu cele din amoebiaza, cu invadarea mucoasei in grade variate, necroza focala si ulceratii. Balantidioza, spre deosebire de amoebiaza, nu disemineaza hematogen spre alte organe. Diagnosticul este realizat de regula prin decelarea stadiului de trofozoiti in scaun sau in prelevarile de tesut colonie. Tetraciclina (500 mg x 4 pe zi timp de 10 zile) este un tratament eficient.
Infectia cu Blastocystis hominis Blastocystis hominis, despre care mult timp s-a crezut ca este o levura nepatogena, este considerat de unii a fi un protozoar capabil sa produca afectiuni intestinale, desi taxonomia sa si patogenicitatea raman domenii inca neclare. Anumiti pacienti la care s-a identificat eliminarea de B. hominis in scaun raman asimptomatici, in timp ce altii prezinta diaree si simptome intestinale asociate. Din randul celor asimptomatici, la unii pacienti, dar nu la toti, o evaluare minutioasa poate decela bacterii, virusuri sau protozoare ca fiind cauze posibile de diaree. Datorita incertitudinii asupra patogenicitatii .6. hominis si datorita faptului ca tratamentul in cazul Blastocystis nu este nici specific, nici constant eficient, pacientii cu simptome intestinale accentuate trebuie sa fie examinati pentru determinarea altor etiologii infectioase ale diareei. Daca simptomele diareice asociate cu Blastocystis sunt evidente, se poate folosi terapia fie cu metronidazol (750 mg x 3 pe zi, timp de 10 zile), fie cu iodochinol (650 mg x 3 pe zi, timp de 20 zile).
Infectia cu Dientamoebafragilis Dientamoeba fragilis este singurul protozoar intestinal care prezinta stadiul de trofozoit fara a avea un stadiu chistic. Nu se cunoaste modalitatea prin care trofozoitii supravietuiesc pentru a transmite infectia, dar prevalenta crescuta a D. fragilis la persoanele cu oxiuroza ridica intrebarea daca ouale sau larvele de Enterobius nu pot facilita transmiterea D. fragilis. Daca simptomele sunt prezente si se datoreaza D. fragilis, acestea sunt in general usoare si cuprind
diareea intermitenta, durerile abdominale si anorexia. Diagnosticul este realizat prin evidentierea trofo-zoitilor in scaun, labilitatea acestor forme fiind motivul pentru care in probele din materiile fecale conservate imediat dupa recoltare sunt evidentiati trofozoiti in numar mai mare. Rata eliminarii prin scaun variaza, astfel incat examinarea mai multor probe recoltate o data la doua zile creste posibilitatea decelarii. Tratamentul poate fi realizat cu iodochinol (650 mg x 3 pe zi, timp de 20 zile), paromomicina (25-30 mg/kg pe zi in 3 doze, timp de 7 zile) sau tetraciclina (500 mg x 4 pe zi, timp de 10 zile).
Sarcosporidioza Variate specii de Sarcocystis - paraziti coccidieni - sunt larg raspandite, fiind agentii cauzali ai infectiilor la numeroase animale. Acesti paraziti au un ciclu de dezvoltare care presupune obligatoriu existenta a doua gazde. Reproducerea sexuata are loc in
intestin si determina eliberarea in materiile fecale a sporochisturilor. Multiplicarea asexuata duce la dezvoltarea chisturilor musculare. Oamenii pot dezvolta infectii intestinale - desi, aparent rar - prin ingestia chisturilor din stadiul muscular prezente in
carnea de porc sau de vita insuficient preparata termic. Nu este definit intregul spectru al afectiunilor intestinale, dar poate rezulta o boala diareica, sporochisturile fiind gasite in scaun. Pe de alta parte, ingestia sporochisturilor din materiile fecale poate duce la aparitia chisturilor musculare, intalnite la om in muschii striati si in miocard. Unii pacienti au acuzat dureri si tumefactii musculare, dar frecventa si natura simptomelor date de afectarea musculara nu sunt clare, aceste chisturi-cu dimensiuni cuprinse intre 100-325 \\im - fiind de asemenea gasite si accidental la preleatele musculare. Infectiile in stadiul muscular nu determina diseminarea in interiorul organismului uman infectat. Tratamentul specific in cazul infectiei cu Sarcocystis, atat a celei intestinale cat si a stadiului muscular, nu exista.
