mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali


Infectii intestinale cu protozoare si tricomonaza
Index » Boli infectioase » Infectii intestinale cu protozoare si tricomonaza
» Infectii cu protozoare

Infectii cu protozoare







GIARDIOZA
Giardia lamblia este un protozoar universal care populeaza intestinul subtire al omului si al altor mamifere. Giardioza este una dintre cele mai raspandite boli parazitare de pe glob, producand o maladie intestinala atat endemica, cat si epidemica, precum si diaree.


Ciclul biologic si epidemiologie

Infectia apare ca urmare a ingestiei chisturilor rezistente din mediul exterior, care se dechisteaza in intestinul subtire pentru a elimina trofozoiti, care se multiplica prin diziune binara, uneori in numar extrem de mare. Giardia ramane un patogen al intestinului subtire proximal, fara diseminare hematogena. Trofozoitii raman liberi in interiorul lumenului sau sunt atasati de epiteliul mucoasei prin intermediul unui disc ventral aspirativ. in prezenta unor conditii nefavorabile, trofozoitii formeaza un chist distinct morfologic, acesta fiind stadiul sub care parazitul este de obicei gasit in materiile fecale. Trofozoitii pot fi prezenti sau chiar preponderenti in scaunele apoase sau neformate, dar responsabila de transmiterea infectiei este forma rezistenta de chist, care supraetuieste in afara organismului. Chisturile nu tolereaza caldura, lipsa apei sau stagnarea prelungita in materiile fecale, dar raman abile timp de luni de zile in apa proaspata si rece. Numarul chisturilor excretate variaza mult, putandu-se apropia de IO7 chisturi pe gramul de materii fecale.


Infectiile cu Giardia sunt obisnuite atat in tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare. Ingestia chiar si a unui numar mic de chisturi, mai mic de 10 este suficient pentru a produce infectia la om. Deoarece chisturile sunt infectioase in momentul eliminarii si putin dupa aceea, transmiterea interumana apare in conditiile unei igiene sanitare precare. Giardioza, ca infectie simptomatica sau asimptomatica, este prevalenta in special in crese sau centrele de ingrijire; transmiterea interumana poate aparea si in alte conditii de institu-tionalizare, cu igiena sanitara deficitara, si in randul homosexualilor. Poate aparea si transmiterea pe cale alimentara in cazul contaminarii alimentelor cu chisturi de Giardia dupa gatire sau preparare. Transmiterea hidrica explica infectiile episodice, aparute in cazul calatorilor si a persoanelor din ere, si epidemiile masive din metropole. Apele de suprafata, de la paraurile de munte pana la marile rezervoare de apa din orase, sunt expuse riscului de contaminare cu chisturi de Giardia de natura fecala; astfel de contaminari pot surveni, de asemenea, in sistemele de canalizare mai vechi sau defecte ca urmare a contaminarii incrucisate prin scurgeri de la conductele cu ape reziduale. Eficienta transmiterii prin apa este sporita de doza infectanta scazuta in cazul Giardia, de supraetuirea prelungita a chisturilor in apa rece si de rezistenta chisturilor la metodele de clorinare obisnuite, adecvate doar pentru controlul bacteriilor. Distrugerea chisturilor abile din apa se poate face prin fierbere sau prin filtrare. In Statele Unite, Giardia este cel mai frecvent agent identificat in gastroenteritele din epidemiile hidrice, iar studii transversale pe populatii selectionate arata prevalente variind de la cateva zeci de procente la 50 de procente sau mai mult. In tarile in curs de dezvoltare, infectiile pot fi extrem de frecvente, cu rate cumulative ale infectiei de aproape 100% in jurul varstei de 2 ani si prevalente de 20-30% sau mai mari la adulti.
Importanta rezervoarelor animale ca surse de infectii pentru om este neclara. Paraziti de Giardia similari din punct de vedere morfologic cu cei de la oameni sunt gasiti in numar mare la mamifere, inclusiv la castorii din rezervoarele implicate in epidemii, caini, pisici si rumegatoare. Desi gradul inalt de heterogenitate a izolatelor observata la om este compatibil cu infectiile avand originea in diferite surse animale, animalele nu au fost direct identificate ca surse ale infectiei umane.
Giardioza, ca si criptosporidioza, creeaza o problema economica importanta, deoarece pentru a preveni epidemiile hidrice sunt necesare sisteme de purificare a apei prin filtrare. Trebuie avute in vedere de asemenea si costurile epidemiilor care afecteaza comunitati mari si costurile legate de evaluarea si tratamentul infectiilor endemice. In Statele Unite, giardioza duce la aproximativ acelasi numar de spitalizari ca si shigeloza.

Fiziopatologie Motivele pentru care unii pacienti infectati, dar nu toti, dezvolta manifestari clinice si mecanismele prin care Giardia determina alterari functionale ale intestinului subtire sunt in mare masura necunoscute. Desi trofozoitii adera la epiteliu, ei nu determina leziuni distructive locale sau invazive. Dezvoltarea intolerantei lalactoza si malabsorbtia semnificativa, care apare la un numar mic de adulti sau copii infectati, sunt expresia clinica a pierderii actitatii enzimatice de la nivelul marginii in perie a lozitatilor. in majoritatea infectiilor, morfologia intestinului subtire ramane nemodificata, dar in putine cazuri, de obicei la pacientii simptomatici cu infectie cronica, aspectele histopatologice (incluzand lozitatile aplatizate) si manifestarile clinice se aseamana cu cele din sprue tropical si din enteropatia glutenica. Patogenia diareei din giardioza este necunoscuta.


Evolutia naturala a infectiei cu Giardia nu este bine definita si variaza foarte mult. Infectiile pot fi superficiale, tranzitorii, recurente sau cronice. Atat factorii care tin de parazit, cat si factorii care tin de gazda sunt importanti in determinarea evolutiei infectiei si a bolii. Atat raspunsul celular, cat si raspunsul umoral se dezvolta in infectiile umane, dar rolul lor precis in controlul infectiei si/sau al bolii este necunoscut. Datorita faptului ca pacientii cu hipogamaglobulinemie sufera frecvent infectii prelungite, severe, care raspund slab la tratamentul chimioterapie, raspunsurile umorale par sa fie importante. Susceptibilitatea mai mare a tinerilor ativ cu batranii, sau a persoanelor recent expuse ativ cu populatiile cu expunere cronica, sugereaza de asemenea faptul ca se dezvolta cel putin o imunitate partial protectiva. Desi nu au fost inca identificate tulpini ale parazitului care sa fie sigur nepatogene, diferitele izolate de Giardia variaza din punct de vedere biochimic si biologic. Diferentele biochimice marcate intre unele izolate ar putea ajuta la explicarea evolutiei diferite a infectiei, observate la oameni si animale infectate experimental. Trofozoitii prezinta in structura suprafatei o serie de proteine inrudite, bogate in cisteina, care sufera variatii antigenice de suprafata si pot contribui la infectiile prelungite si/sau repetate.
Manifestari clinice Manifestarile bolii in giardioza variaza de la lipsa simptomelor, pana la diaree fulminanta si malab-sorbtie. Majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice, dar in epidemii proportia cazurilor simptomatice poate fi mai crescuta. Simptomele se pot dezvolta acut sau progresiv. La cei cu giardioza acuta, simptomele apar dupa o perioada de incubatie de 1-3 saptamani (minimum 5-6 zile). Simptomatologia precoce predominanta include diaree, durere abdominala, meteo-rism, eructatie, flatulenta, greata si varsaturi. Diareea apare in mod obisnuit, iar manifestari ale afectarii tractului digestiv superior, precum greata, varsaturile, meteorismul si durerea abdominala pot predomina. Durata giardiozei acute este de obicei mai mare de o saptamana, desi adeseori diareea cedeaza. Cei cu giardioza cronica pot sau nu sa prezinte in antecedente episoade acute de giardioza simptomatica. Diareea nu este neaparat predominanta, fiind insa prezente in prim flatulenta accentuata, scaunele apoase, eructatii cu miros sulfuros si uneori pierdere ponderala. Simptomatologia poate fi continua sau episodica, putand persista ani de zile. Persoanele care prezinta o simptomatologie relativ usoara timp indelungat recunosc doar retrospectiv existenta disconfortului lor. Prezenta febrei, a sangelui si/sau a mucusului in scaun, ca si alte semne si simptome de colita nu apar in mod uzual, in acest caz trebuind suspectata o alta boala sau o afectiune concomitenta. Simptomele tind sa fie intermitente, recurente, suparatoare, cronice si in mod treptat debilitante, ativ cu simptomele invalidante sistemice acute asociate infectiilor bacteriene enterice multiple. Datorita suferintei mai putin marcate si a predilectiei pentru infectiile cronice, pacientii se prezinta la medic tarziu; totusi, boala poate fi si severa, manifestandu-se
prin malabsorbtie, pierdere ponderala, intarzierea cresterii, deshidratare si, rareori, chiar deces. S-au descris si cateva manifestari extraintestinale, precum urticaria, uveita anterioara si artrita, dar nu este clar daca acestea sunt produse de giardioza sau de afectiuni concomitente.


Giardioza poate ameninta ata la pacientii cu hipogamaglobulinemie si este, in mod caracteristic, dificil de tratat si eradicat. Infectia cu Giardia poate complica o alta boala intestinala preexistenta, cum ar fi fibroza chistica. Cu toate ca Giardia este unul dintre patogenii care pot produce o afectare enterica, la cei cu SIDA, nici evolutia infectiei, nici raspunsul la tratament nu difera fata de pacientii fara SIDA.
Diagnostic Diagnosticul este silit prin identificarea chisturilor in materiile fecale sau a trofozoitilor in scaun ori in intestinul subtire. Chisturile sunt ovale, au dimensiuni cuprinse intre 8-l2 [im x 7-l0 [im si contin in mod caracteristic patru nuclei. Trofozoitii sunt piriformi, convecsi la partea dorsala si aplatizati, cu doi nuclei si patru perechi de flageli. Diagnosticul este cateodata dificil de silit. Trebuie folosita atat examinarea directa a scaunului proaspat sau corespunzator conservat, cat si metodele de concentrare. Deoarece eliminarea chisturilor variaza si poate fi uneori nedetecila, pentru a decela parazitul pot fi necesare examene coproparazitologice repetate, examinarea prelevatelor de lichid duodenal si biopsia intestinului subtire. Testele pentru detectarea antigenelor parazitare in scaun, in prezent disponibile comercial, sunt la fel de sensibile si specifice ca si examinarile microscopice de calitate, fiind mai usor de executat. Toate aceste metode pot produce rareori rezultate fals-negative.

TRATAMENT
Tratamentele cu metronidazol (250 mg x 3 pe zi, timp de 5 zile) au o rata de ndecare mai mare de 80%; cele cu furazolidon (100 mg de 4 ori pe zi timp de 7-l0 zile) au o rata oarecum mai mica. Ultimul agent este frecvent utilizat pentru a trata copin, deoarece este disponibil ca sirop buvabil care nu este amar. Quinacrina, primul medicament eficient pentru tratamentul giardiozei, nu mai este disponibil.
Pacientii la care cura initiala de tratament nu reuseste ndecarea, pot fi tratati din nou cu o cura mai lunga. Aproape toti pacientii raspund la tratament si sunt ndecati, cu toate ca unii pacienti cu giardioza cronica prezinta o disparitie intarziata a simptomatologiei chiar dupa eradicarea parazitului. Pentru pacientii care raman infectati dupa cure terapeutice repetate trebuie sa se aibe in vedere o posibila reinfectie de la membrii familiei, contacti intimi si surse din mediul inconjurator, ca si prezenta unei hipogamaglobulinemii. in cazurile refractare la mai multe cure de tratament, terapia prelungita cu metronidazol (750 mg x 3 pe zi timp de 21 zile) a avut succes. Tinidazolul, nedisponibil in Statele Unite, este considerat mult mai eficient decat metronidazolul sau quinacrina. Deseori, copin care frecventeaza cresele cu ingrijire zilnica infecteaza intreaga familie, in aceasta situatie fiind necesar pentru prevenirea reinfectiei tratamentul tuturor membrilor infectati ai familiei, inclusiv al purtatorilor asimptomatici. Paromomicina, un aminoglicozid oral care nu este bine absorbit, poate fi utilizata la femeile insarcinate simptomatice, desi nu exista experienta suficienta pentru a aprecia cat de frecvent acest agent elimina infectia sau amelioreaza simptomele.

Profilaxie
Cu toate ca Giardia este foarte infectioasa, boala poate fi prevenita prin etarea consumului de alimente si lichide contaminate. Prepararea adecvata a hranei si fierberea sau filtrarea apei care ar putea fi contaminata pren infectia.



Tipareste Trimite prin email




Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Boli infectioase:


 
Fa-te cunoscut! invitatie-1
Invitatie Online - promoveaza produse medicale invitatie-2

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

invitatie-3
vizitatorii nostri pot fi clientii tai