Stenoza arterei
renale principale si/sau a ramurilor sale majore este responsabila de 2-5% din cazurile de hipertensiune. Cea mai frecventa cauza la rstele medii si la rstnici este o placa ateromatoasa situata la originea arterei renale, intr-o serie larga de autopsii neselectate, stenozele care produc reducerea >50% din diametrul arterei renale au fost gasite in 18% din cazuri intre 65-74 de ani si in 42% la cei mai rstnici de 75 de ani. Implicarea bilaterala a fost gasita in jumatate din cazuri in ambele grupe de rsta. La femeile tinere stenoza se datoreaza unei anomalii structurale intrinseci a peretelui arterial, determinata de un grup de leziuni denumite generic displazie fibromusculara.
Stenoza arterei renale trebuie suspectata cand
hipertensiunea apare la un individ peste 50 de ani sau tanar (sub 30 ani) anterior normotensiv, cu manifestari sugestive: simptome de
insuficienta sculara in alte organe, suflu epigastric de tonalitate inalta la examenul fizic, simptome de hipokalemie secundara hiperaldosteronismului (slabiciune musculara, tetanie, poliurie) si alcaloza meolica. Daca se suspecteaza
tensiunea arteriala contracta creierul" class="alin2">hipertensiune renosculara, un test la captopril pozitiv, care are o sensibilitate si specificitate de peste 95%, constituie o procedura optima, menita a elua necesitatea unor investigatii radiologice inzive. Testul se bazeaza pe cresterea exagerata a activitatii reninei plasmatice (ARP) dupa administrarea de captopril la pacientii cu hipertensiune renosculara, in atie cu cei cu hipertensiune esentiala. Testul este considerat pozitiv cand sunt satisfacute toate criteriile urmatoare: ARP stimulata de 12 (mg/l)/ora, cresterea absoluta a ARP cu 10 (mg/l)/ora sau mai mult si o crestere a ARP cu mai mult de 150% sau chiar 400% daca ARP initiala este mai mica de 3(mg/l)/ora. intr-un context clinic adect, mai ales in prezenta unui test la captopril pozitiv, trebuie efectuata arteriografia renala cu substractie digitala. Aceasta procedura necesita cateterizare arteriala si are o incidenta scazuta a rezultatelor fals pozitive (5%) si fals negative (10%). Deoarece inhibitorii ACE amplifica deteriorarea fluxului sanguin renal si a ratei de filtrare glomeru-lara (RFG) cauzate de stenoza functionala semnificati a arterei renale, utilizarea acestor medicamente in asociere cu 99mTc-DTPA sau 99mMAG3 creste loarea predicti a reno-grafiei cu radionuclide (>90% sensibilitate si specificitate). Cea mai sigura procedura de diagnostic este arteriografia bilaterala cu determinari repetate ale reninei in ambele venerenale si in sangele sistemic. Daca nivelurile reninei in
venele renale ale celor doi rinichi difera si raportul lor este de 1,5:1 sau mai mult (loarea mai mare apartinand rinichiului mai afectat) la un pacient cu stenoza unilaterala a arterei renale vizibila radiografie, sansa de vindecare a hipertensiunii prin reconstructie chirurgicala este de aproape 90%, mai ales daca nivelul reninei in vena renala a rinichiului neafectat este egal sau mai mic decat nivelul sistemic al acesteia. Un raport mai mic de 1,5:1 nu exclude diagnosticul de hipertensiune renosculara, mai ales in prezenta afectarii bilaterale. Doua modalitati de eluare neinzi a stenozei semnificative a arterei renale sunt scanarea duplex (sensibilitate 95%, specificitate 90%) si angiografia RMN (sensibilitate 100% pentru leziuni cu peste 50% stenoza, specificitate 92%).
TRATAMENT
Obiectivele tratamentului sunt controlul tensiunii arteriale si resilirea perfuziei rinichiului ischemic. in general, este clar silit ca terapia interventionala (chirurgia si angioplastia) este superioara terapiei medicale care, desi poate controla tensiunea arteriala, are un aport redus la recuperarea masei renale pierdute prin leziune ischemica. Rata de succes in angioplastia transluminala percutana la pacientii tineri cu displazie fibromusculara este de 50% vindecare si 30% ameliorare a controlului tensiunii arteriale. Angioplastia este indicata mai ales in leziuni de intindere mica, segmentare, necalcificate si este, de asemenea, utila la unii pacienti rstnici care au risc chirurgical crescut. Aproape 50% din pacientii rstnici cu functie renala redusa ca urmare a stenozei arterei renale au o evolutie favorabila dupa angioplastie sau interventie chirurgicala, chiar daca arteriografia efectuata preoperator indica o perfuzie corticala mult diminuata. in pofida riscurilor asociate interventiei chirurgicale, studiile de urmarire pe termen lung au demonstrat un antaj al chirurgiei asupra angioplastiei atat in privinta incidentei restenozarii, cat si in conserrea sau ameliorarea RFG.
Stenoza arterei renale, mai ales daca este aterosclerotica, este o boala progresi ce duce la pierderea gradata si silentioasa a tesutului renal functional. Progresia ingustarii aterosclerotice ipsilaterale poate fi asteptata la aproximativ 50% din indivizi, rezultand ocluzia completa la aproximativ 10%. Astfel, acesti pacienti necesita urmarirea atenta a ingustarii, initial nesemnificati clinic (