Mecanismele patogenetice ale leziunii glomerulare
Index
»
Afectiuni ale rinichiului si tractului urinar
»
Mecanismele patogenetice ale leziunii glomerulare
»
Aritmie
Mecanismele patogenetice ale leziunii glomerulare
Glomerulul este o retea de capilare modificate care elibereaza un ultrafiltrat plasmatic in spatiul Bowman, portiunea cea mai proximala a tubului renal. Aproximativ 1,6 milioane glomeruli sunt prezente in doi rinichi maturi (de la 0,5 pana la 2,4 milioane) si se produc in comun 120-1801 de ultrafiltrat zilnic. Rata filtrarii glomerulare (RFG) este dependenta de fluxul sanguin glomerular, de presiunea ultrafiltrarii si aria suprafetei. Acesti parametrii sunt bine reglati prin modificari ale tonusului arterial aferent si eferent (pentru fluxul sanguin si presiunea ultrafiltrarii) si prin contractilitatea celulelor mezangiale (pentru aria suprafetei de filtrare). Tonusul arterial si contractilitatea celulelor mezangiale sunt, pe rand, modulate de factori neuroumorali, reflexe mienterice locale si substante vasoactive derivate din endoteliu, cum ar fi oxidul nitric, prostaciclina si endotelinele. La persoanele sanatoase, endoteliul glomerular este de asemenea antitrombotic si antiadeziv pentru leucocite si plachete, astfel prevenind trombozele vasculare nespecifice si inflamatia din cursul procesului de filtrare. Filtrarea celor mai multe proteine plasmatice si a tuturor celulelor sanguine este impiedicata in mod normal ca o consecinta a caracteristicelor fiziochimice si a incarcaturii electrostatice a barierei de filtrare glomerulara, ultima expunand endoteliul glomerular fenestrat, membrana bazala, piciorusele si diafragma de fanta a celulelor epiteliale viscerale (podocite). Epiteliul parietal faciliteaza filtrarea glomerulara prin mentinerea integritatii spatiului Bowman. in armonie cu functiile fiziologice ale glomerulului conturate anterior, toate leziunile glomerulare produc deteriorarea filtrarii glomerulare sau aparitia anormala a proteinelor plasmatice si a celulelor sanguine in urina.