Index » Afectiuni ale rinichiului si tractului urinar » Insuficienta renala acuta
» Rezultate si prognostic pe termen lung

Insuficienta renala acuta

Insuficienta renala acuta (IRA) este un sindrom caracterizat printr-un declin rapid al ratei filtrarii glomerulare (de la ore la saptamani), retentia de deseuri azotate si perturbarea volumului de fluid extracelular si a homeostaziei electrolitice si acido-bazice. Acest sindrom apare la aproximativ 5% din totalul internarilor in spital si pana la 30% din pacientii din unitatile de terapie intensiva. Oliguria (eliminare urinara < 400 ml/ zi) este frecventa (-50%), dar nu invariabila. IRA este de obicei asimptomatica si este diagnosticata cand screening-ul pacientilor spitalizati releva o recenta crestere in ser a ureei si creatininei. IRA poate complica o gama larga de boli care, pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului, sunt impartite conventional in trei categorii (1) tulburari de hipoperfuzie renala fara compromiterea integritatii parenchimului renal (azotemie prerenala, IRA prerenala) (-55%), (2) boli ale parenchimului renal (azotemia renala, IRA renala intrinseca) (-40%) si (3) boli asociate cu obstructie a tractului urinar (azotemie postrenala, IRA postrenala) (-5%). De cele mai multe ori IRA este reversibila, rinichiul fiind relativ unic intre organele majore prin capacitatea de a-si redobandi functia aproape complet pierduta. Totusi, IRA este cauza principala a morbiditatii si mortalitatii intraspitalicesti datorita in mare parte gravitatii bolilor care stau la baza IRA.