Toti salicilatii au activitate farmacologica similara cu a AINS, iar aspirina inhiba si agregarea plachetara. Ca urmare a supradozarii, salicilatii cresc sensibilitatea centrilor respiratori cerebrali la variatiile Po2 si Pco2, ducand la cresterea frecntei si amplitudinii respiratiilor in cursul fazelor precoce ale intoxicatiei. In evolutie, salicilatii produc decuplarea fosforilarii oxidati, ducand la accelerarea meolismului, a consumului de oxigen, a utilizarii glucozei si a productiei de caldura. Inhiba de asemenea si ciclul Krebs (al acizilor tricarboxilici) si blocheaza meolizarea glucidelor si lipidelor, cu cetoacidoza consecutiva. Salicilatii inhiba sinteza factorilor coagularii la nilul ficatului si determina prelungirea timpului de protrombina.
Salicilatii se absorb bine atat din stomac, cat si din intestin, absorbtia putand persista timp de 24 ore sau mai mult dupa ingestia unei supradoze. Nilurile sanguine terapeutice sunt cuprinse intre 0,7 si 1,4 mmol/1 (10-20 mg/dl). In plasma, 50-80% se leaga de albumina. Deoarece sunt acizi slabi, cu pKa=3, fractiunea plasmatica nelegata se afla predominant in forma ionizata. Au un volum de distributie redus (0,2 1/ kg corp), care creste in intoxicatiile cronice si in cazul unor doze mari. Acidoza creste fractiunea neionizata si favorizeaza distributia salicilatilor la nil cerebral, hepatic si in alte tesuturi. Salicilatii sunt eliminati prin meolizare hepatica si prin excretie renala. Timpul de injumatatire este de 2-3 ore dupa o doza terapeutica unica. Saturarea cailor de meolizare hepatica prin supradozare duce la un timp de injumatatire prelungit (20-36 ore). Prin alcalinizarea urinei la un pH de 8, salicilatii raman in stare ionizata la nilul tubilor renali, nu pot fi reabsorbiti si sunt excretati.
Toxicitate clinica Manifestarile incep la 3-6 ore dupa supradoza si constau in varsaturi, transpiratii, tahicardie, hiperpnee, febra, tinitus, letargie, confuzie, alcaloza respiratorie si pH urinar > 6. In formele sere se produc convulsii, coma si insuficienta cardiorespiratorie. Varsaturile, transpiratiile abundente si hiperntilatia pot duce la deshidratare sera si insuficienta renala acuta. Se poate dezvolta acidoza meolica cu deficit anionic mare si pH urinar < 6. Alte complicatii sunt edemul cerebral si pulmonar si insuficienta miocardica. Se poate produce cresterea hematocritului, a numarului leucoci-telor si plachetelor sanguine, hipernatremie, hiperpotasemie si hipoglicemie si prelungirea posibila a timpului de protrombina. Dezechilibrele acidobazice includ alcaloza respiratorie cuplata cu acidoza meolica (40-50%), dar se pot intalni alcaloza respiratorie (20%), acidoza meolica (20%) si acidoza mixta meolica si respiratorie (5-l0%). Acidul lactic sau alti acizi organici sunt raspunzatori de deficitul anionic crescut.
Diagnostic Salicilatii sunt identificati printr-un test cu clorura ferica pozitiv urinar. Testul este in general inclus in screeningurile de rutina. Daca nu, trebuie ceruta masurarea serica specifica. In cazul ingestiei acute a unei doze unice, un nil maxim sub 3 mmol/1 (40 mg/dl) nu produce simptome, la 3-7 mmol/1 (40-l00 mg/dl) exista simptome usoare-medii, iar o concentratie mai mare de 7 mmol/1 (100 mg/dl) se asociaza cu o toxicitate sera. Datorita absorbtiei intarziate si prelungite, nilurile se testeaza seriat. in intoxicatiile cronice, simptomatologia devine manifesta la niluri care depasesc cu putin concentratia terapeutica.
TRATAMENT
Decontaminarea gastrointestinala este indicata daca doza ingerata este mai mare de 150 mg/kg corp. Din cauza unei absorbtii prelungite, decontaminarea poate fi eficienta timp de 12-24 ore dupa ingestie. Daca nilurile serice de salicilati cresc, irigatia intestinala totala si/sau indepartarea endoscopica a concretiunilor se poate lua in considerare. Eliminarea poate fi accelerata prin administrarea repetata a carbunelui medicinal. Se vor administra fluide parenteral, pentru a inlocui pierderile lichidiene si pentru a stimula diureza. Se vor suplimenta terapia cu glucoza si oxigen. Dezechilibrele hidroelecrolitice si meolice vor fi prompt corectate. in cazul unui timp de protrombina prelungit, se va administra intranos vitamina K. Daca exista convulsii, se vor trata prin benzodiazepine sau barbiturice. Insuficienta miocardica va fi tratata specific. La pacientii simptomatici, terapia va consta din diureza salina si alcalinizare urinara pana la un pH de 8, pentru a stimula eliminarea pe cale urinara a salicilatilor. in functie de gravitate, una-trei fiole (44-l31 mmoli) de bicarbonat si 20-60 mmol de potasiu vor fi adaugati la 1 1 din perfuzia de dextroza si se vor administra intr-un ritm de 2-6 ml/kg/ora. in timpul terapiei se vor monitoriza electrolitii, calciul, echilibrul acido-bazic, hidric si pH-ul urinar. Cand este prezenta acidoza, bicarbonatul creste pH seric si limiteaza preluarea salicilatilor de catre tesuturi. Daca exista edem pulmonar sau cerebral, alcalinizarea este contraindicata. Salicilatii sunt indepartati eficient din organism prin hemodializa, care se va lua in considerare in cazurile unor supradozari sere, in edemul cerebral, esecul terapiei conntionale sau cand functionalitatea hepatica sau renala este compromisa.
