Substantele alcaline obisnuite includ inalbitorii industriali, substantele pentru curatat instalatiile sanitare (hidroxid de sodiu), cele pentru curatat suprafete (amoniac, fosfati), detergentii de haine sau pentru sela (fosfati, carbonati), acumulatorii, solutiile pentru curatat dantura (borati, fosfati, carbonati) si letele Clinitest (hidroxid de sodiu). Acizii sunt folositi pentru igienizarea toaletelor (acid fluorhidric, fosforic, sulfuric), in armata (acid clorhidric), ca si componenti ai solutiilor antirugina (acid fluorhidric si oxalic), in acumulatorii automobilelor (acid sulfuric) si pentru curatarea placilor de ardezie (acid fluorhidric si acid nitric).
Substantele alcaline produc necroza de lichefiere, cu arsuri chimice tisulare rapid progresi, penetrante, generand un risc mai mare de perforatie a esofagului si a stomacului decat acizii. Acizii produc necroza de coagulare. Ambele tipuri de substante produc arsuri ale cavitatii bucale, esofagiene si gastrice. Lipsa afectarii cavitatii bucale nu exclude existenta unor leziuni la nilul esofagului sau stomacului. Formele lichide tind sa produca arsuri superficiale, adeseori circumscrise, pe o arie extinsa, in timp ce formele solide si comprimatele produc arsuri profunde, localizate. Seritatea arsurilor este conditionata de durata contactului, cantitatea ingerata si pH-ul (mai ales 12) produsului ingerat. Alti corozivi decat acizii si bazele, care produc toxicitate similara, includ substante casnice de albit (hipocloritul de sodiu), peroxid de hidrogen, hidrazine si fenoli.
Toxicitate clinica
Arsurile cavitatii bucale produc sialoree, durere, disfonie si disfagie. Examenul local evidentiaza eritem, edem, ulceratii si necroza. Arsurile profunde pot distruge terminatiile nervoase de la nilul mucoasei si in consecinta produc anestezie. Simptomatologia esofagiana include durere la deglutitie, durere retrosternala si sensibilitate la palparea regiunii gatului. Se pot produce varsaturi cu sange sau mucus.
Perforatia esofagului consecutiva ingestiei de substante alcaline este sugerata de cresterea intensitatii durerii toracice, deseori asociata cu tulburari respiratorii. Durerea epigastrica, varsaturile si sensibilitatea la palpare pot fi consecintele arsurilor gastrice. Aspirarea acizilor sau a bazelor poate produce traheita si bronhopneumonie fulminante. in cazurile sere apar hipo-tensiune, soc, acidoza meolica, disfunctie hepatica si renala, hemoliza si coagulare intravasculara diseminanta. Arsurile profunde, mai ales cele extensi sau circumferentiale, pot fi urmate de fibrozare, cu stricturi consecuti si obstructie esofagiana (in cazul substantelor alcaline) sau de stenoza pilorica (in cazul substantelor acide).
Diagnostic Simptomele, o anamneza amanuntita si semnele fizice vor indica ingestia unor baze sau acizi. Endoscopia, optim in 12-24 h de la ingestie, la toti pacientii simptomatici, va evidentia localizarea anatomica a leziunii si deseori seritatea acesteia, dar nu si profunzimea ei. Se vor efectua de rutina examene radiologice ale toracelui si abdomenului, precum si determinari uzuale de laborator pentru a aprecia posibila existenta a aspiratiei, perforatiei si disfunctiilor diferitelor organe. Efectele reziduale ale ingestiei pot fi evaluate prin examen baritat.
TRATAMENT
Tratamentul consta din dilutia rapida cu lapte sau apa. Solutiile de acizi slabi sau baze slabe nu trebuie folosite, deoarece caldura degajata prin reactiile de neutralizare produce arsuri termice si accentueaza leziunile tisulare. Glucocorticoizii au fost folositi in mod clasic in arsurile cu baze, pentru a preni formarea stricturilor. Studiile clinice nu au demonstrat insa eficacitatea. Studiile pe animale sugereaza ca terapia ar trebui initiata imediat dupa diagnosticare. Daca este folositor, se va administra o doza de prednison de 1-2 mg/kg, la 4-6 ore, timp de cel putin doua saptamani. Folosirea profilactica a antibioterapiei cu spectru larg este recomandata. Gluco-corticoizii sunt ineficienti in arsurile chimice cu acizi. Antiacidele se vor folosi pentru arsurile gastrice. Strictura esofagiana sau pilorica poate necesita dilatatii consecuti, utilizand dispoziti canulate sau reconstructie chirurgicala.
