Fenotiazinele includ clorpromazina, flufenazina, mesoridazina, perfenazina, proclorperazina, pro-mazina, prometazina, tioridazina si derivati de trifluoperazina. Haloperidolul, loxapina, pimozidul si tiotixenul au structura diferita, dar actiunea farmacologica este similara. Principalul mecanism de actiune al acestor agenti este in relatie cu inhibitia neurotransmisiei dopaminergice la nilul SNC, dar ei blocheaza si unele actiuni alfa-adrenergice, histaminergice, muscarinice si serotoninergice. Anumite fenotiazine au efect chinidin-like asupra cordului. Aceste substante sunt absorbite bine gastro-intestinal, se leaga in proportie de 90-95% de proteinele plasmatice si au un volum aparent de distributie mare (10-40 l/kg corp). Se elimina lent prin meolizare hepatica si au timp de injumatatire de 20-40 ore. Doar 1% se elimina nemodificate prin urina. Majoritatea meolitilor sunt inactivi.
Manifestari clinice Efectele se instaleaza la 30-60 minute dupa ingestie si constau in letargie, obnubilare, depresie respiratorie, hipotensiune, hipotermie si coma. Exista frecnt mioza, tegumentele sunt de obicei calde si uscate. Alte efecte anticolinergice pot fi evidente ( "Agenti anticolinergici\"). Efectele cardiace includ tahicardie suprantriculara, bloc atrio ntricul ar si aritmii atriale sau ntriculare. Se pot intalni torsada varfurilor, intervale PR, QRS si QT prelungite, anomalii ale undelor U si T, mai ales in cazul tioridazinului si al meolitului sau, mezoridazinul. Sindromul neuroleptic malign ( modulul 18) apare exceptional, consecutiv unei supradozari acute. in reactiile distonice acute se produc contractii musculare sustinute care duc la posturi anormale oculare, faciale, linguale, mandibulare, ale gatului, spatelui, abdomenului si pelvisului, dar pacientul ramane constient. Aceste reactii sunt mai degraba idiosincrazice decat conditionate de doza ingerata.
Diagnostic Diagnosticul se certifica prin determinarea prezentei acestor agenti prin screening toxicologic urinar. Dozarile cantitati nu sunt utile.
TRATAMENT
Decontaminarea gastro intestinala se va efectua de urgenta. Terapia este de sustinere. Inducerea diurezei si dializa sunt ineficiente. Convulsiile se vor trata prin anticonvulsivante, iar hipotensiunea cu solutii macromoleculare (expandori plas-matici) si agenti presori. Aritmiile se trateaza prin terapia standard antiaritmica. Totusi, se va evita folosirea chinidinei si a procainamidei. Bicarbonatul de sodiu si magneziul pot fi utile in tahiaritmiile ntriculare asociate cu conducere anormala intrantriculara si respectiv prelungirea intervalului QT.
Uneori fizostigmina este utila pentru toxicitatea anticoli-nergica ( "Agenti anticolinergici\").
Reactiile distonice acute raspund rapid la difenhidramina (1 mg/kg corp), administrate intranos timp de 2 minute, sau la benztropina (1-2 mg). Dozele se pot repeta la 20 minute daca raspunsul a fost doar partial. in general, terapia se continua per os, timp de 2-3 zile, pentru prenirea recurentei simptomelor.
