Benzodiazepinele potenteaza efectul inhibitor asupra neuronilor SNC de catre GABA, prin legarea de receptorii GABA si cresterea frecventei de deschidere a canalelor de cloruri ca raspuns la stimularea GABA.
Benzodiazepinele cu actiune prelungita includ diazepamul, clordiazepoxidul, clonazepamul, flurazepamul, clorazepatul, quazepamul si prazepamul. in categoria benzodiazepinelor cu actiune scurta se incadreaza alprazolamul, lorazepamul si oxazepamul; agenti cu actiune foarte scurta sunt estazolamul, midazolamul, temazepamul si triazolamul. Toate benzodiazepinele se absorb bine gastrointestinal, sunt legate in proportie de 85-99% de proteinele plasmatice, sunt liposolubile si au un volum aparent de distributie de 0,3-2 l/kg corp. Sunt acizi slabi (pK^ variaza intre 1,3 si 6,2). Benzodiazepinele sunt eliminate in principal prin meolizare hepatica, unele
dintre ele generand meoliti activi farmacologic. Meolitii sunt in general excretati urinar; prin urina sunt excretate doar cantitati minime din compusii de baza administrati, nemodificati. Timpul de injumatatire variaza de la 2 h pentru agentii cu actiune scurta, la 8 zile pentru cei cu actiune prelungita.
Toxicitate clinica Efectele sunt vizibile la 30 de minute de la ingestia unei supradoze si includ slabiciune, ataxie, somnolenta. Coma si depresia respiratorie sunt rare, dar pot apare la actiunea agentilor cu actiune ultrascurta si cand benzodiazepinele se combina cu alte depresive ale SNC. in fazele initiale se poate intalni o stare de excitatie paradoxala.
Diagnostic Uneori diagnosticul poate fi confirmat prin identificarea meolitilor urinari. Totusi, testele screening de rutina nu detecteaza multe benzodiazepine, deci un rezultat negativ nu exclude diagnosticul. Raspunsul la flumazenil este un test mai sensibil.
TRATAMENT
Initial se practica decontaminarea gastrointestinala de urgenta. Este indicata administrarea de carbune medicinal atat in doza unica, cat si in doze repetate. Sustinerea respiratiei este necesara uneori. Flumazenilul, un antagonist competitor al benzodiazepinelor pe receptorul specific, poate inlatura depresia respiratorie si a SNC si poate face astfel inutila intubatia endotraheala. Acesta se administreaza intravenos, in doze crescatoare de 0,2, 0,3 si 0,5 mg, la interval de un minut, pana la obtinerea efectelor scontate sau pana la doza totala de 3-5 mg. Deoarece flumazenilul are o durata de actiune relativ scurta, pacientii vor fi monitorizati atent, pentru observarea unei posibile recaderi. in cazul in care aceasta se produce, tratamentul va fi repetat (la intervale de 20 de minute, cu o doza maxima de 3 mg/ora). Lipsa raspunsului la aceasta terapie sugereaza ca intoxicatia nu se datoreaza benzodiazepinelor. Flumazenilul poate produce conlsii la pacientii care au ingerat concomitent si alte substante stimulatoare si antidepresive triciclice, de aceea nu trebuie folosit in aceste conditii. De asemenea, poate produce conlsii (sindrom de abstinenta) la pacientii care sunt fizic dependenti de benzodiazepine ca urmare a administrarii de lunga durata a dozelor crescute. O doza de inceput de 0,1 mg ar putea fi utilizata la pacientii cu risc pentru abstinenta. indepartarea extracorporeala a drogului nu are beneficiu clinic.
