Agentii cu proprietati anticolinergice includ antihistaminice (blocantii receptorilor HI si hipnotice uzuale), alcaloizi de beladona si agenti inruditi
(atropina, glicopirolat, homatropina, hioscin, ipratropium, scopolamina), droguri pentru boala Parkinson (benztropina, biperiden, trihexifenidil), midriatice (ciclopentolat, tropicamida), fenotiazine, relaxante ale musculaturii scheletale (cicloben-zaprina, orfenadrina), relaxante ale musculaturii netede (clini-dium, diciclomina, isometepten, oxibutinin), antidepresi triciclice si o varietate de te (cum sunt Datura stramonium) si ciuperci. Pe buna dreptate numiti antimuscarinici, acesti agenti sunt inhibitori competitivi de acetilcolina numai la nilul neuroreceptorilor muscarinici postganglionari parasim-patici si la nilul SNC. Sunt absorbiti in mod eficient, dar absorbtia poate fi impiedicata in urma unei supradoze. Antihista-minicele, agentii de beladona, medicamentele antiparkinsoniene si relaxantele musculaturii netede sunt baze slabe (pka 8-9), se leaga in mod variabil de proteinele plasmatice (18-l9%) si au volume moderate de distributie (2-6 l/mg). Se elimina in principal prin meolism hepatic si au timp de injumatatire de 2-l2 h.
Toxicitate clinica in general, manifestarile clinice incep in prima ora dupa supradozarea acuta si in 1-3 zile dupa inceperea tratamentului in cazul intoxicatiei cronice. Dozele toxice sunt doar cu putin mai mari decat cele terapeutice. Manifestarile SNC cuprind agitatie, ataxie, confuzie, delir, halucinatii si miscari dezordonate (miscari coreoatetoide). Pot apare letargia, depresia respiratorie si coma. Afectiunile sistemului nervos periferic includ reducerea sau absenta zgomotelor intestinale, pupile dilatate, uscarea pielii si a mucoaselor, retentie urinara si cresterea ratei pulsului, a presiunii sangvine, a ratei respiratorii si a temperaturii. Blocanti HI de generatia intai (difenidramina si probabil altii) pot cauza de asemenea cardiotoxicitate de tip antidepresi triciclice si convulsii, iar blocantii H2 de a doua generatie (astemizol, terfenadin) pot cauza prelungirea intervalului QT cu tahiaritmii ntriculare secundare, in special torsada de varfuri.
Diagnostic Diagnosticul este sugerat prin manifestarile clinice caracteristice si sustinute prin demonstrarea prezentei agentilor in urina. Determinarea serica nu este disponibila in mod obisnuit. Diagnosticul poate fi confirmat prin demonstrarea rezolvarii toxicitatii anticolinergice ca raspuns la fizos-tigmina.
TRATAMENT
Tratamentul implica decontaminarea gastrointestinala, masuri de sustinere si, in cazuri sere, terapie cu fizostigmina. Carbunele activat absoarbe in mod eficient acesti agenti. Agitatia poate raspunde la benzodiazepine, iar pacientii comatosi pot necesita intubatie si ntilatie mecanica. Toxicitatea cardiovasculara si aritmiile pot fi tratate asa cum este descris la antiaritmice, fenotiazine sau antidepresi triciclice. Fizostigmina, un inhibitor de acetilcolinesteraza, anuleaza toxicitatea anticolinergica. Este indicata in special pentru agitatia necontrolata si pentru halucinatii. Doza este de 1-2 mg intranos in 2 minute; doza se poate repeta daca exista un raspuns incomplet sau o toxicitate recurenta. Daca apar semne de intoxicatie colinergica ( "Insecticide organofosforice si carbonice\"), se administreaza atropina la jumatate din cantitatea de fizostigmina data. Fizostigmina nu se administreaza pentru convulsii sau coma; efectele sunt nespecifice si nu pot fi utilizate in scop diagnostic. Fizostigmina este contraindicata in prezenta defectelor de conducere cardiaca sau in prezenta aritmiilor ntriculare, deoarece poate cauza asistolie la asemenea pacienti.
