Acestia includ acebutololul, atenololul, betaxololul, bisoprololul, car-teololul, esmololul, labetalolul, metoprololul, nadololul, pen-butololul, pindololul, propranololul, sotalolul, timololul. Ei actioneaza prin blocarea competitiva a receptorilor neurou-morali |3-adrenergici. in doze terapeutice, anumiti |3-blocanti actioneaza predominant pe receptorii betaj si sunt "cardio-selectivi\" (acebutololul, atenololul, betaxololul, metoprololul), unii au partial activitate simpatomimetica intrinseca sau agonista acesteia (acebutololul, sectiuneololul, pindololul, timololul si posibil penbutololul), iar altii au actiune chinidin-like antiaritmica (acebutololul, metoprololul, pindololul, propranololul, sotalolul si posibil betaxololul). Efectele antiaritmice sunt consecinta reducerii influxului de sodiu si de calciu in timpul depolarizarii membranare (faza 0), ca urmare a scaderii productiei de AMP ciclic prin actiunea adenilatciclazei. Aceasta actiune este definitorie pentru incadrarea (3-blocantilor in clasa II a antiaritmicelor. |3-blocantii scad contractilitatea cardiaca prin inhibarea directa a eliberarii calciului din reticulul sarcoplasmic.
Beta-blocantele sunt absorbite rapid, se leaga intr-o proportie variabila de proteine (5-93%), au hidrosolubilitate redusa si un volum de distributie de asemenea variabil (0,23-l0,0 1/ kg corp). Majoritatea |3-blocantilor se elimina in special prin meolizare hepatica; atenololul, sectiuneololul, nadololul, sotalolul sunt insa eliminati mai ales pe cale renala, iar esmololul este meolizat de catre esterazele serice.
Toxicitate clinica Efectele se instaleaza de obicei in cursul a 30 min de la ingestia unei supradoze si devin maxime dupa 2 ore. Simptomatologia uzuala include greata, varsaturile si diareea, urmate de bradicardie, hipotensiune si depresie a SNC. Totusi, agentii cu activitate simpatomimetica intrinseca pot produce hipertensiune si tahicardie. Efectele asupra SNC variaza de la letargie si confuzie, la coma si convulsii si tind sa fie mai pronuntate in cazul implicarii agentilor intens lipofili (acebutolol, metoprolol, pindolol, propranolol si timolol). Tegumentele sunt deseori palide si reci. Bronhospasmul si edemul pulmonar sunt manifestari neobisnuite in absenta unor antecedente de astm bronsic, boala pulmonara obstructiva cronica sau insuficienta cardiaca congestiva. Anomaliile meolice includ hiperpotasemia, hipoglicemia (consecinte directe ale blocarii receptorilor |3-adrenergici) si acidoza meolica (datorata convulsiilor, socului sau depresiei respiratorii). Manifestarile ECG constau in prezenta blocurilor AV de toate gradele, a blocurilor de ramura, prelungirea intervalului QRS si asistola. Intoxicatia cu sotalol produce si prelungirea intervalului QT cu tahicardie ntriculara, fibrilatie ntriculara si torsada varfurilor. Pacientii cu forme medii de intoxicatie se recupereaza de obicei in 6-l2 ore, in timp ce pacientii cu intoxicatii sere pot fi simptomatici timp de 24-48 de ore.
Diagnostic Diagnosticul se pune pe baza istoricului si prezentarii clinice. Screening-ul toxicologic poate identifica prezenta |3 -blocantilor, dar determinarea concentratiei sanguine a acestora nici nu se poate efectua de rutina, dar nici nu este utila din punctul de dere al conducerii terapiei.
TRATAMENT
Consta in decontaminare gastrointestinala, masuri suporti nespecifice si administrare de calciu si glucagon. Deoarece procedeele de spalatura gastrica pot produce stimulare vagala si pot exacerba bradiaritmiile, inainte de efectuarea acestora se va institui monitorizarea cardiaca. Tratamentul bradicardiei si a hipotensiunii va incepe cu administrarea atropinei, izoproterenolului sau a vasopresoarelor (dopamina, dobu-tamina, epinefrina si norepinefina fiind folosite cu rezultate variabile, singure sau asociate). In cazurile serioase de intoxicare, folosirea acestor medicamente poate fi ineficienta, de unde necesitatea utilizarii glucagonului, calciului, stimularii cardiace (externe sau interne) si a balonului de contrapulsatie intraaortica. Glucagonul stimuleaza adenilatciclazaprintr-un mecanism nonadrenergic; el va fi administrat intr-o doza initiala de 5-l0 mg la adulti. Pacientii cu reactie favorabila vor primi apoi 1-5 mg/ora, in perfuzie endonoasa. Calciul, care poate anihila efectele inotrop negati nonadrenergice initiale, va fi administrat in aceleasi doze ca si in cazul intoxicatiei cu blocanti ai canalelor de calciu. Persoanele care prezinta modificarea constientei sau anomalii ale semnelor vitale vor primi glucoza in bolus intranos. Bronhospasmul se va trata prin administrarea pe cale inhalatorie a |3 agonistilor, prin injectarea subcutanata a epinefrinei sau prin administrarea intranoasa de aminofilina. in tahiaritmiile ntriculare produse de sotalol se vor folosi xilina, magneziul (in dozele mentionate la intoxicatiile cu antiaritmice) si stimularea tip ordri. Procedeele de epurare extracorporeala sunt probabil neeficiente, cu exceptia (probabila) a atenololului, sectiuneololului, metoprololului, nadololului si a sotalolului.
