Este un gaz cu actiune rapida, cu miros neplacut ("oua stricate\"), incolor si iritant.
Se foloseste in industria petroliera si miniera, in acitul pieilor, in vulcanizare, in fabricarea produselor sintetice, in rafinarea metalelor, in productia apei grele destinate reactoarelor nucleare si in fabricarea lipiciului si paslei. Se intalneste si in sistemele de canalizare, izvoarele sulfuroase, sistemele de ancorare a selor de pescuit si ca un produs secundar al depozitarii ingrasamintelor.
Anionul de sulfura de hidrogen inhiba transportul electronilor in cadrul sistemului citocromoxidazei, inhiband astfel meolismul aerob si producand anoxie celulara si acidoza lactica. Hidrogenul sulfurat este detoxifiat prin transformare in sulfati care sunt excretati in principal urinar.
Manifestari clinice Hidrogenul sulfurat este foarte iritant, producand rinite, conjunctivite si faringite in cazul expunerii la concentratii mici. Inhalarea unor cantitati mari cauzeaza cefalee, vertij, greata, rsaturi, confuzie, convulsii si coma. Produce si hipoventilatie, hipoxie, cianoza, acidoza meolica, pneumonie si edem pulmonar.
Diagnostic Diagnosticul este bazat pe trasaturi clinice caracteristice, incluzand mirosul respiratiei, prezentare clinica si debutul rapid.
TRATAMENT
I Terapia incepe prin scoaterea de urgenta a victimei din mediul | toxic. Se asigura permeabilitatea cailor aeriene, se institui la nevoie ventilatie asistata si se administra oxigen 100%. Cand pacientii nu raspund repede la oxigen, trebuie luata in considerare utilizarea nitritilor de amil si sodiu. Nitritii ( "Cianurile\" prezentate anterior) promoveaza disocierea ionilor de sulf de pe citocromoxidaza, furnizand un loc alternativ de legare (methemoglobina). Ei accelereaza detoxifierea, actionand ca un catalizator al oxidarii sulfurii. Exceptand stopul cardiac, nu exista pentru administrarea nitritilor nici o contraindicatie certa. Pentru o eficacitate maxima, ei trebuie folositi imediat la pacientii simptomatici (oxidarea sulfurii este atat de rapida, incat cantitatea de sulfura legata de citocromi este minima in momentul in care pacientul se prezinta la medic pentru terapie). Schema de dozare este identica cu cea din intoxicatiile cu cianuri (tiosulfatul nu este necesar.). Oxigenoterapia hiperbara fi luata in considerare la pacientii care nu raspund la masurile precedente.
