mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Afectiuni determinate imunologic
Index » Boli ale sistemului imun » Afectiuni determinate imunologic
» Boli ale hipersensibilitatii de tip imediat

Boli ale hipersensibilitatii de tip imediat


Share





Termenul de alergie atopica implica o tendinta familiala de a exprima stari ca astmul, rinita, urticaria si dermatita ecze-matoasa (dermatita atopica), singure sau in combinatii. Totusi, indivizi fara un fond atopic pot de asemenea dezvolta reactii de hipersensibilitate, in special urticaria si anafilaxia, asociate cu aceeasi clasa de anticorpi, IgE, gasita la indivizii atopici. Termenul de boala prin hipersensibilitate de tip imediat este o denumire mai potrivita decat notiunea larga de alergie sau definitia restrictiva de atopie.



Fixarea IgE pe mastocitele sau bazofilele umane, proces denumit sensibilizare, pregateste aceste celule pentru activarea ulterioara antigen specifica. Receptorul de mare afinitate pentru IgE, denumit FceRI, este compus dintr-un lant a, unul |3 si doua lanturi y legate disulfidic, care impreuna traverseaza membrana de sapte ori. Numai lantul a este responsabil de fixarea IgE, iar lanturile (3 si y sunt responsabile de transmiterea semnalului ce rezulta din agregarea receptorilor tetramerici de catre antigenul polimeric.
Agregarea provoaca activarea unei familii Src-inrudita cu tirozinkinaza (Src family-related tyrosine kinase) denumita Lyn, care este asociata constituticu lantul |3 si care fosforileaza o structura particulara [antigen recognition activation motif (ARAM)] in lantul y. Fosforilarea acestei structuri in lantul y induce o interactiune cu anumite domenii SH2 ale ZAP70/ Syk din familia tirozin kinazei. Activarea ulterioara a Syk conduce la fosforilarea si activarea fosfolipazei Cy-l. Aceasta fosfolipaza C polifosfatidil inozitol selectiva elaboreaza 1,2-diacilgliceroli (1,2-DAG) si inozitol-l,4,5-frw-fosfat (IP3), care la randul lui activeaza protein kinaza C si mobilizeaza ionii de calciu intracelulari. Aceste evenimente pot fi amplificate, prin formarea de canale ale ionilor de calciu si atenuate, prin activarea adenilat ciclazei, cu formarea 3 \',5 \'-adenozin mono-fosfatului ciclic (AMP ciclic) si ativarea proteinkinazei dependenta de AMP ciclic. Activarea fosfolipazelor dependente de ionii de calciu cliveaza fosfolipidele membranare pentru formarea de lizofosfolipide, care, ca si 1,2-DAG, sunt fusogenice si pot usura fuziunea membranei perigranulare a granulei secretorii, cu membrana celulara, etapa in care se elibereaza granule fara membrana, ce contin mediatori preformati sau primari ai efectelor mastocitare.
Granula secretorie a mastocitului uman are o structura cristalina, spre deosebire de mastocitele unor specii inferioare si activarea IgE-dependenta a unor celule, poate fi caracterizata morfologic prin solubilizarea si umflarea continutului granular in primul minut al perturbarii receptorului; aceasta reactie este urmata de aranjarea filamentelor intermediare in jurul granulei umflate, de miscarea spre suprafata celulei si fuziunea membranei perigranulare cu cea a altor granule si cu plasmalema, pentru a forma canale extracelulare de eliberare a mediatorilor cu mentinerea viabilitatii celulare.
In plus fata de exocitoza, agregarea FceRI initiaza doua alte cai de producere de substante bioactive si anume, mediatori lipidici si citokine. Treptele biochimice implicate in exprimarea unor astfel de citokine ca factorul de necroza tumorala a (TNFa), interleukinele IL-6, IL-4, IL-5, factorul de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF) si altele, nu au fost definite pentru mastocite intr-un mod abil cu cel pentru celulele T. Totusi, studii cu ciclosporina sau FK506, asupra inhibitiei productiei de citokine (IL-lJ3, TNFa
si IL-6) de catre mastocitele soarecelui, evidentiaza fixarea acestora pe imunofilina ligand-specifica si atenuarea calcineu-rinei, o serin/treonin fosfataza dependenta de ionii de calciu si de calmodulina.
Generarea mediatorului lipidic (ura 310-l) implica translo-carea fosfolipazei A2citosolice dependenta de ionii de calciu, spre membrana perinucleara, cu eliberarea consecutiva a acidului arahidonic pentru prelucrare meolica pe caile distincte prostanoidica si leucotrienica. Prostaglandin endoperoxid sintetaza constitutiva (PGHS-l/ciclooxigenaza-l) sau PGHS-2 inductibila de novo, convertesc acidul arahidonic eliberat in prostaglandinele (PG) intermediare secventiale G2 si PGH2. Sintetaza hematopoietica PGD2 glutation dependenta, converteste apoi PGH2 in PGD2, prostanoidul mastocitar predominant.
Pentru prelucrarea pe calea leucotrienelor, acidul arahidonic eliberat este translocat unei proteine din structura membranei perinucleare integrale, proteina de activare a 5-lipooxigenazei (FLAP). Activarea dependenta de ionul de calciu a 5-lipooxigenazei implica translocarea la membrana perinucleara, ceea ce permite conversia acidului arahidonic in produsii intermediari secventiali, acidul 5-hidroperoxieicosatetranoic si leucotriena (LT) A4. LTA4 este conjugata cu glutationul redus de catre LTC4 sintetaza, o proteina structurala de membrana cu asemanari semnificative cu FLAP. LTC4 intracelular este eliberat (de catre un "carrier-specific export step\"), pentru conversie extrace-lulara in cisteinil leucotrienele LTD4 si LTE4 receptor active, prin indepartarea secventiala a acidului glutamic si a glicinei. O hidrolaza LTA4 citosolica converteste o parte a LTA4 in dihidroxi leucotriena LTB4 care apoi este eliberata specific pentru actiuni extracelulare mediate de receptori. Lipofosfolipidul format in timpul eliberarii acidului arahidonic din l-O-alchil-2-acil-■JK-gliceril-3-fosforilcolina poate fi acetilat in pozitia a doua pentru a forma factorul de activare plachetara (PAF).


Spre deosebire de alte celule de origine medulara, mastocitele nu se matureaza in maduva si nu circula intr-o forma matura cunoscuta. In tesuturi ele apar ca populatii mature cu fenotipuri inrudite cu ale tesuturilor. Astfel se presupune ca progenitorii mastocitari necunoscuti intra in tesuturi si sufera un proces reglat de proliferare, diferentiere si maturare. Mastocitele din parenchimul pulmonar si mucoasa intestinala exprima selectitriptaza, observatie dovedita prin detectari imune ale proteazelor neutre din granulele secretorii; cele din submu-coasa intestinala si a cailor aeriene, piele, ganglion limfatic si glanda mamara exprima triptaza, chimaza si carboxipeptidaza A (CPA); mastocitele din submucoasa intestinala exprima, ocazional, chimaza si CPA, dar nu triptaza. Granulele secretorii mastocitare, selectipozitive pentru triptaza in pulmon si mucoasa intestinala, se vad la microscopia electronica ca rulouri stranse, cu o periodicitate sugestiva pentru o structura cristalina, in timp ce granulele secretorii mastocitare cu multiple proteaze rezidente in piele, ganglionul limfatic, glanda mamara si submucoasa cailor aeriene si a intestinului, sunt sarace in astfel de formatiuni, ele avand un aspect asemanator unei retele sau sunt amorfe. Aceste deosebiri fenotipice sunt insotite de diferente in dependenta lor fata de celulele T, de exemplu mastocitele mucoasei intestinale, dar nu si cele ale submucoasei, sunt absente la bolnavii cu imunodeficienta celulara congenitala sau castigata.
Mastocitele sunt distribuite in tegumente si mucoase si perivenular in tesuturile profunde, sunt o populatie in expansiune in timpul stimularii celulei T si ar putea regla intrarea substantelor straine prin capacitatea lor de raspuns rapid (ura 310-2). Dupa activare in vitro prin stimul specific, histamina si hidrolazele acide ale anumitor granule secretorii sunt solubilizate, in timp ce proteazele neutre, care sunt cationice, raman in mare parte in complexe de proteoglicani anionici, heparin si condrioitin sulfat E. Se presupune ca complexul macro-molecular serveste pentru eliberarea proteazelor neutre, astfel ca endo- si exoproteazele pot functiona concordant la locul substratului pentru a indeparta tesuturile lezate si a usura repararea lor. Histamina si diversi mediatori lipidici (PGD2, LTD4/E4, PAF) modifica permeabilitatea venulara, permitand astfel influxul proteinelor plasmatice ca imunoglobuline si complement, in timp ce LTB4 mediaza adeziunea leucocitului la celula endoteliala cu migrare ulterioara (chemotaxie). Acumularea leucocitelor si a opsoninelor ar facilita apararea micromediului. Cisteinil leucotrienele induc contractia muschiului neted vascular si nevascular si sunt mult mai puternice decat histamina in inducerea bronhoconstrictiei cand sunt administrate in aerosoli.
Componenta celulara a raspunsului inflamator, determinata de mediatorii lipidici derivati ai granulelor secretoare preformate si ai membranelor, ar fi amplificata si sustinuta, prin adausul in micromediu, de citokine mastocitare sau cu originea in celulele T. Activarea in situ a mastocitelor cutanate umane determina producerea de TNFa si permeabilitate venulara crescuta si ar asigura raspunsul celulei endoteliale favorizand aderenta leucocitara. Activarea in vitro a mastocitelor pulmonare umane purificate, rezulta intr-o productie consistenta de IL-5 si cantitati mai mici de IL-4. Biopsiile bolnavilor cu astm bronsic arata ca mastocitele sunt imunohistochimic pozitive pentru IL-4 si IL-5, dar ca localizarea predominanta a IL-4 si IL-5 si GM-CSF este in celulele T, definite ca TH2. Se presupune ca IL-4 moduleaza trecerea de la fenotipul celulei T spre subtipul TH2 si ca IL-5 sau GM-CSF converteste eozinofilele infiltrante spre un fenotip activat, autoagresiv, cu capacitate marita pentru citotoxicitate si generare de O2 si cisteinil leucotriene.
Aspectul imediat si tardiv, sau celular, al fazelor inflamatiei alergice, este vizibil dupa contactul local cu alergenul la tegument, nas sau plaman; pentru exprimarea fazei celulare este nevoie de cantitati mai mari de alergen. In faza imediata a agresiunii locale, apare prurit si secretii apoase nazale, bronhospasm si secretii mucoase in pulmon si un raspuns urticarian pruriginos la nivelul tegumentului. Reducerea permeabilitatii nazale, a functiei pulmonare sau eritemul evident cu tumefierea tegumentului in faza tardiva a raspunsului, la 6-8 ore, sunt asociate la biopsie cu infiltrate cu celule T de tip TH2, eozinofile si chiar cateva bazo file si neutrofile. Aceste evenimente inflamatorii alergice, de la activarea precoce a mastocitelor pana la infiltratul celular tardiv, sunt considerate a crea raspunsul exagerat al organului tinta, ceea ce caracterizeaza rinita perena sau astmul bronsic; pentru atenuare este nevoie de introducerea unor agenti antiinflamatori ca glucocorticoizii. Citokinele particulare responsabile de aderarea eozinofilelor si a celulelor T, cu migrare directionata consecutiva, nu sunt inca definite, desi numerosi candidati sunt identificati.


Studiul mecanismului bolilor umane prin hipersensibilitate de tip imediat s-a concentrat in mare parte pe recunoasterea unor substante netoxice dependente de IgE. Argumente pentru aceasta ipoteza au venit de la observatia ca alergia atopica clinica este uneori asociata cu un nivel total crescut de IgE si, in unele cazuri, cu un raspuns imun care este specific legat de locusul de histocompatibilitate. Distributia IgE in familiile normale este concordanta cu mostenirea dominanta a unui fenotip cu IgE redus. Ca un rezultat al actiunii unei singure gene reglatoare, majoritatea membrilor familiei ar avea niveluri de IgE crescute, ca o baza posibila a starii lor atopice. Asocierea intre tipul de histocompatibilitate HLA si raspunsul hipersensibilitatii imediate a fost notat la persoane cu fenotip cu IgE redus ce au fost studiate cu alergene inalt purificate, in general cu molecula mica. Aceasta evidenta prezumtiva a genelor raspunsului imun (Ir) prin dezechilibru de linkaj, adica asocierea raspunsului de hipersensibilitate cu un haplotip particular al histocompatibilitatii, reprezinta un element aditional al starii alergice atopice poligenice. Este de asemenea probabil ca boli ale hipersensibilitatii de tip imediat pot apare din cauza controalelor intracelulare deficitare in geneza sau eliberarea mediatorilor sau a ambelor, sau din cauza insuficientei controalelor extracelulare asupra inactivarii mediatorilor.
Inducerea bolii alergice necesita o sensibilizare a unui individ predispus la un alergen specific. Aceasta sensibilizare poate apare oricand in timpul vietii, desi cea mai mare predispozitie pentru dezvoltarea bolii alergice pare sa se dezvolte in copilarie si in adolescenta precoce. Expunerea unui individ susceptibil la un alergen, duce la prelucrarea alergenului de catre celulele prezentatoare de antigen, inclusicelulele asemanatoare macrofagelor, localizate peste tot in organism la suprafetele de contact cu mediul exterior, ca nasul, pulmonii, ochii, tegumentul si intestinul. Aceste celule prezentatoare de antigen prelucreaza proteina alergena si o prezinta in contextul unor proteine celulare de suprafata selectate, celulelor T CD4+, care la randul lor sunt activate specific de catre epitopul peptidic rezultat din prelucrarea alergenului. Celulele T pot produce mai multe raspunsuri la un alergen, inclusicele tipice pentru dermatita de contact, cunoscuta ca raspuns de tip TH1, raspunsuri concordante cu raspunsuri de tip hipersensibilitate imediata, cunoscute ca TH2 sau anergice, sau fara raspuns, cunoscute ca THO. Aceste variate forme de raspuns ale celulei T sunt asociate cu productii discrete de citokine; producerea de interferon y este asociata cu raspunsurile TH1 si producerea IL-4, -5 si -6 si GM-CSF cu raspunsurile TH2. Raspunsul TH2 este asociat cu activarea celulelor B specifice care se transforma in plasmocite ce produc IgE alergen specifica. Eliberarea in ser a IgE alergen specifica de catre plasmocite duce la sensibilizarea celulelor purtatoare de receptori Fc pentru IgE, inclusimastocite si bazofile care ulterior sunt capabile sa fie activate dupa expunere la alergenul specific. In anumite boli, inclusicele asociate atopiei, populatiile monocitare si eozinofilice pot exprima receptorul de mare afinitate Fcg RI si sa raspunda la agregarea sa.



Tipareste Trimite prin email







Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli ale sistemului imun:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai