Raportul fata de cancere este 1/100. Lipsa inziei locale si sistemice permite o crestere tumorala lenta, prin expansiune. Majoritatea tumorilor benigne se descopera incidental si nu necesita decat supravegherea evolutiei; alteori diagnosticul se pune cu ocazia unei complicatii evolutive, cauzata de o
tumora voluminoasa cu indicatie operatorie (100).
Orice element al stratigrafiei parietale poate sta la baza cresterii tumorale; in aceeasi grupa de patologie sunt asimilate acumularile chistice (ale structurilor histologice normale sau ectopice), ca si pseudotumoriie inflamatorii distale prin reflux (polipii inflamatori ai jonctiunii si cei adenomatosi ai epi-teliului columnar (elul VI). La tumorile solide, situatia si directia cresterii tumorale in raport cu lumenul, dimensiunea si localizarea anatomica, sunt elementele ce dicteaza evolutia si complicatiile. Exista doua tipologii evolutive, corespunzand tumorilor mai frecvente: cu dezvoltare intraparietala sau intraluminala.
Leiomioamele sunt cele mai frecvente
tumori benigne, de obicei unice, apar la barbati tineri, evolueaza intraparietal submucos si exceptional capata expesie subadventiceala. Mucoasa este intacta si mobila, chiar la tumorile voluminoase, obstructive (peste 5 cm). Uzual au forma ola, localizare dis-tala (89% in cele 2/3 distale) si pozitie excentrica fata de axul organului, se manifesta prin disfagie sau fenomene compresive; rareori, tumorile jonctiunii pot fi anulare si trebuie diferentiate de stenoza peptica sau neoplazica. Evolutia este lenta, tumora poate stagna temporar, se poate calcifica; transformarea maligna este exceptionala, desi diferentierea histologica de leiomiosarcom poate fi uneori dificila. Aspectul
radiologie este tipic (. 14), endoscopia confirma lipsa afectarii mucoasei (biopsierea trans-mucoasa este proscrisa), dezvoltarea strict intramu-rala a tumorii poate fi confirmata prin ecografie endoscopica.
Tumorile voluminoase, simptomatice sau cu un ritm de crestere anormal trebuie enucleate chirurgical, prin toracotomie sau toracoscopic. Tumorile voluminoase si circumferentiale ale jonctiunii, cu ulceratie mucoasa si infectate sau care ridica dubii de diagnostic trebuie rezecate.
Polipii fibrosculari sunt mai frecventi la barbati rstnici, 85% au origine mucoasa (submucoasa la unele rietati) si localizare uzuala proximala (majoritatea in regiunea faringo-esofagiana). Laxitatea fata de stratul muscular face ca peristaltica deglu-ti si bolul
alimentar sa le conforme o forma pediculata, tinzand sa le antreneze distal. Tumora creste si se alungeste progresiv, desi pediculul ramane ancorat proximal. Cele cu pozitie intralu-minala proximala provoaca dificultati la deglutitie cu aspiratie repetata si stridor, cu risc de asfixie prin obstructie aerica sau regurgitatie in cavitatea orala; tumorile ce se angajeaza mult distal dau simptomatologie pseudoachalazica. Diagnosticul radiologie este dificil, iar endoscopic polipul poate fi confundat cu un pliu mucos. Calea pentru abord chirurgical si posibilitatea rezectiei endoscopice depind de locul de imtare, grosimea si structura sculara a pediculului.
