Epidemiologie si etiologie
Cancerul esofagian este al 7-lea in lume ca incidenta intre cancerele solide (1); histologic, 96-98% din cancere sunt carcinoame epidermoide sau adenocarcinoame, cu mari variatii geografice intre dirse tari, regiuni si grupari etnice. Global, carcinomul epidermoid (cancerul scuamocelular) este cel mai frecnt subtip histologic; in America de Nord (2) si Europa stica (3) se constata insa o rtiginoasa crestere a incidentei adenocarcinoa-melor localizate la nilul esofagului inferior si al cardiei, care tind sa devina majoritare.
Cea mai ridicata incidenta a carcinomului epidermoid se inregistreaza in unele regiuni de pe coasta marii Carspice, Iran, China si Africa de Sud; Romania face parte dintre tarile cu incidenta redusa a cancerului esofagian, cu rata standardizata a mortalitatii pentru B/F de 1,6/0,3 la 100 000 (4). Incidenta este maxima in decada a 6-a si a 7-a, riscul este triplu la barbati fata de femei. Studiile epidemiologice efectuate in regiuni cu incidenta ridicata au identificat factorii de risc ce actioneaza ca promotori ai carcinogenezei (5):
- alcoolul si fumatul, la populatiile stice;
-
dieta si nutritia, in special la populatiile asiatice;
- patologia esofagiana preexistenta: sindromul Patterson-Kelly, stenozele postcaustice sau coro-zi, achalazia cu evolutie indelungata, rareori di-rticulii esofagieni si ingestia cronica de lichide si alimente fierbinti sau expunerea profesionala la azbest sau cauciuc;
- infectia cu papilomavirusuri umane tip 16-l8, responsabile de aparitia unor
tumori multiple, sincrone sau metacrone, ale raspantiei aerodigesti;
- factori familiali si genetici (asocierea cu tilosis palmaris et taris, agregarea familiala ocazionala), cu rol neesential in carcinogeneza.
Biologie moleculara
Cercetarea fundamentala are ca scop gasirea unor aplicatii clinice pentru diagnostic, evaluarea prognosticului si, implicit, a ului terapeutic (selectia bolnavilor pentru chimioterapie, monitorizarea raspunsului terapeutic si detectia precoce a recidii).
Markerii tumorali si alti factori de prognostic. Prognosticul poate fi apreciat prin determinarea markerilor tumorali de la suprafata celulei, care capata expresie diferita la celulele tumorale (5). El poate fi apreciat, cu semnificatie variabila, prin determinarea expresiilor ridicate a receptorilor pentru Epidermal Growth Factor (EGF-R), Transforming Growth Factor alpha (TGF-a), pentru gena supre-soare p53, SCC-RA (squamous cell carcinoma-related antigen), CEA, CA19-9 si CASO. Aceeasi semnificatie o pot aa determinarea pattern-ului ADN cu aneuploidie (6) sau a fragmentelor de citokeratina-l9 prin CYFRA 21-l (7).
Pana in prezent, nici imunomarkerii si nici ploi-dia ADN nu si-au dodit superioritatea ca/actori prognostici fata de markerii histologici. Reactia lim-focitara si lipsa invaziei intravasculare ofera un prognostic bun, pe cand unul prost este sugerat de infiltratia muscularis propria, metastazele limfatice, necroza tumorala, diferentierea catre celule mici si lipsa fibrozei peritumorale (8). Bolnavii sunt curabili chirurgical prin rezectie in bloc daca lipseste penetratia transmurala si/sau sunt invadati mai putin de 4 ganglioni regionali, indiferent de dimensiunea tumorii, tipul histologic, celularitate si localizarea ei (9).
Genetica moleculara. Importanta diferitelor onco-gene, secnta activarii proto-oncogenelor si interactiunea lor, ca si caile prin care ele isi mediaza efectul (transcriptia ARN) sunt inca necunoscute (5). Au fost semnalate mai multe modificari ale genelor GRF, c-e/t>B-l, ras si myc, mutatii si/sau LOH (loss of heterozygosity) la nilul 17p al genei su-presoare p53 si a genelor ce codifica transcriptia pentru glutation S-transferaza (GST).
