mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli ereditare ale tesutului conjunctiv
Index » Endocrinologie si metabolism » Boli ereditare ale tesutului conjunctiv
» Osteogeneza imperfecta

Osteogeneza imperfecta


Share





Osteogeneza imperfecta (OI) este o deficienta mostenita care face oasele fragile datorita unei scaderi generalizate a masei osoase (osteopenie). Boala este frecvent asociata cu sclerotica albastra, anomalii dentare (dentinogeneza imperfecta), pierderea progresiva a auzului si o istorie familiala pozitiva. Cele mai severe forme de OI produc moartea intrauterina, la nastere sau la scurt timp dupa aceasta. Cursul clinic al formelor usoare si moderate este mult mai variabil. Unii pacienti apar normali la nastere si apoi starea lor se agraveaza progresiv. Alti pacienti au fracturi multiple in perioada infantila si copilarie, dupa pubertate boala se amelioreaza si prezinta fracturi frecvente mai tarziu in ata. Femeile sunt predispuse la fracturi in mod particular in timpul sarcinii si dupa menopauza. Putine femei care pron din familii cu variante usoare de OI nu dezvolta fracturi pana dupa menopauza si boala lor poate fi dificil de distins de osteoporoza postmenopauza.




Clasificarea in tipuri Cea mai utilizata schema de clasificare pentru OI este cea dezvoltata de catre Sillence (elul 348-2). Tipul I este cea mai usoara forma de boala si este mostenita ca o trasatura autosomal dominanta. Cei mai multi pacienti au sclerotica albastra distincta. Tipul I de OI este subdizat in tipurile IA si IB, in functie de prezenta sau absenta dentinogenezei imperfecte. Tipul II este letal intrauterin sau la scurt timp dupa nastere. Criteriul radiografie poate fi folosit pentru a subdiza tipul II de OI in cinci grupuri, cu subgrupul 1 care prezinta cele mai severe modificari si subgrupul 5, cel din urma. Tipurile III si IV de OI sunt intermediare ca severitate intre tipurile I si II. Ele difera de tipul I din cauza severitatii mai mici si deoarece sclerotica este doar usor albastruie in perioada infantila si alba in ata adulta. Tipul III se distinge de tipul IV prin aceea ca tinde sa dena progresiv severa odata cu varsta. De asemenea, tipul III de OI este mostenita fie ca o trasatura autosomal recesiva, fie autosomal dominanta, in timp ce tipul IV este intotdeauna dominanta. Evolutiile clinice sunt variabile si transmiterea la tipurile III si IV de OI este frecvent dificil de silit deoarece multi pacienti au mutatii sporadice, iar multe cupluri care au un copil cu OI afectat sever decid sa nu mai aiba alti copii. Pentru aceste motive si altele asociate lor, unii cred ca distinctia dintre tipurile IV de OI si variantele mai severe de OI nu este de ajutor. De aceea, poate fi suficient sa se clasifice pacientii in forme ca: usoara cu sclerotica albastra (tipul I), letala (tipul II) si moderat severa (tipul III).
Incidenta Tipul I de OI are o frecventa in populatie de aproximativ 1 la 30.000. Tipul II de OI are o incidenta la nastere de aproximativ 1 la 60.000, dar incidenta celor trei forme severe, clar recunoscute la nastere (tipurile II, III si IV), poate fi de 1 la 20.000.
Modificarile scheletice in tipul I de OI, fragilitatea oaselor poate fi destul de severa, astfel incat sa limiteze multe actitati fizice, sau destul de usoara, incat indizii nu sunt constienti de nici o infirmitate. Radiografiile craniene ale unor pacienti cu boala usoara prezinta un aspect ondulat sau cu pete datorita unor insule mici de osificare neregulata. In tipul II de OI, oasele si alte tesuturi conjunctive sunt fragile, astfel incat leziuni masive pot aparea intrauterin sau in timpul nasterii ( ura 348-5). Osificarea multor oase este frecvent incompleta. Pot fi prezente coaste fisurate sau fracturate si oase lungi indoite (accordina femora). Din motive neclare, oasele lungi pot fi neobisnuit de subtiri sau neobisnuit de groase. In tipurile III si IV, multiple fracturi datorate unor stresuri fizice minore pot produce deformari progresive si severe. Cifoscolioza poate determina deteriorarea respiratorie, cord pulmonar si predispozitie la infectii pulmonare. Aparitia in radiografii a depozitelor de minerale sub forma "floricelelor de porumb\" la extremitatea oaselor lungi este de obicei un semn de rau augur. Unii pacienti dezvolta simptome neurologice progresive si severe datorita compresiei bazilare si hidrocefaliei de comunicare.
In toate formele de OI, densitatea mineralului osos din oasele nefracturate este scazuta. Totusi, gradul osteopeniei intrinseci poate fi dificil de evaluat deoarece fracturile recurente limiteaza efortul si astfel exacerbeaza scaderea masei osoase. In mod surprinzator, ndecarea fracturilor poate fi normala.
Modificari oculare Sclerotica poate fi normala, usor albastruie sau albastru stralucitor. Albastreala este probabil datorata unei subtieri a stratului de colagen al scleroticii, ceea ce permite straturilor coroidei sa fie vazute. Sclerotica albastra este totusi o trasatura mostenita la unele familii fara dovada de fragilitate crescuta a oaselor.


Dentinogeneza imperfecta Dintii pot fi normali, moderat decolorati, sau edent anormali. Smaltul dentar apare in general normal, dar dintii pot avea o culoare caracteristica de chihlimbar, galbui-maro, sau albastrui translucid datorita depozitarii improprii sau deficientei de dentina. Dentitia primara este de obicei mai mica decat normal, in timp ce dintii permanenti sunt frecvent in forma de clopot si subtiati la baza. La unii pacienti, dintii se rup usor si este nevoie sa fie extrasi. Deficienta in dentina este direct atribuibila faptului ca dentina normala este bogata in tipul I de colagen. Totusi, defecte de dentitie similare apar la familiile fara nici o dovada de OL

Pierderea auzului Pierderea auzului incepe de obicei in timpul celei de-a doua decade a etii si poate fi depistata la 90% din subiectii cu varsta peste 30 de ani. Pierderea poate fi de conducere, senzorineurala sau mixta si variaza in
severitate. Urechea medie prezinta de obicei dezvoltare defectuoasa, osificare deficitara, persistenta cartilajului in zone care sunt normal osificate si depozite de calciu anormale.
Manifestari asociate Multi pacienti si familii prezinta si implicarea altor tesuturi conjunctive. Unii au piele subtire, care se lezeaza usor. Altii au laxitate articulara extrema, cu dislocari permanente care nu pot fi distinse de cele din SED. Putini au manifestari cardiovasculare cum ar fi: regurgitatie aortica, valve mitrale moi, insuficienta mitrala si fragilitate a vaselor de sange mari. Din motive necunoscute, unii pacienti dezvolta o stare hipermeolica cu niveluri crescute de tiroxina in ser, hipertermie si transpiratie abundenta.
Defecte moleculare Cei mai multi pacienti cu OI au mutatii in una din cele doua gene pentru tipul I de procolagen. O treime sau mai mult din pacientii cu OI au mutatii inca nedefinite in gena proal (I), care scad nivelurile constante ale ARNm pentru lanturile proa 1 (I) si scad ratele sintezei de lanturi proal (I) fata de cele pentru lanturile proa2 (I). in multe forme severe (tipul II, III si IV), cele mai multe din mutatii determina sinteza lantulor proa anormale structural ale caror efecte sunt amplificate de catre cele trei mecanisme moleculare discutate mai sus ( ura 348-2). Mutatiile care schimba structura proteinei langa locul de scindare al N-proteinazei determina acumularea de procolagen partial procesat si produc laxitate articulara, similara tipului VII de SED. Mutatiile care schimba structura in mijlocul sau langa capatul terminal C tind sa produca variante severe sau letale de OL Totusi, este dificil sa se deduca o corelatie mai precisa intre locul sau natura mutatiei si fenotipul clinic ( ura 348-4). Rar, pacientii sunt homozigoti cu doua alele mutante pentru laturile proal (I) sau proa2 (I).
Mozaicismul in celulele liniei germinate si in celulele somatice Cele mai multe din variantele letale de OI sunt rezultatul mutatiilor autosomal dominante noi. Frecventa unui al doilea copil cu OI letala in aceeasi familie este totusi de aproximativ 7% datorita mozaicismului pe linie germinala la unul din parinti. Prezenta mozaicismului pe linie germinala a fost demonstrata direct la cativa tati ai pacientilor cu tipul II de OI la care gena mutanta a fost gasita intr-o fractiune din sperma lor. Aparent normali, parintii copiilor cu OI severa pot avea de asemenea mozaicism in celulele somatice in care alela mutanta este prezenta, intr-o fractiune de celule somatice cum ar fi fibroblastii, leucocitele si celulele radacinii parului. Datorita posibilitatii mozaicismului pe linie germinala, parintii asimptomatici ai unui copil cu OI severa ar trebui consiliati, in sensul ca posibilitatea recurentei nu este neglijabila.
Diagnostic Diagnosticul este silit de obicei numai pe baza criteriilor clinice. Prezenta fracturilor impreuna cu sclerotica albastra, dentinogeneza imperfecta sau cu un istoric familial de boala sunt de obicei suficiente pentru a pune diagnosticul. Alte cauze posibile de fracturi patologice trebuie sa fie excluse, incluzand sindromul copilului batut, deficientele nutritionale, malignitatea si alte boli mostenite, cum sunt CD si hipofosfatazia (elul 348-3). Razele X releva de obicei o descrestere a densitatii osoase care poate fi verificata prin absorbtiometria fotonica sau cu raze X. Totusi, nu exista un consens cum ca diagnosticul poate fi pus prin microscopia oaselor. Cu proceduri de cercetare, un defect molecular in tipul I de procolagen poate fi demonstrat la jumatate sau mai multi pacienti prin incubarea fibroblastilor din piele cu aminoacizi radioacti si apoi prin analiza lanturilor proa prin electroforeza cu gel de poliacrilamida. Analiza detecteaza scaderea ratei sintezei de lanturi proa 1 (I) fata de cea a lanturilor proa2(I), lanturi proa anormal de lungi, lanturi proa anormal de scurte si lanturi proa care sunt modificate posttranslational datorita substitutiei unui aminoacid, care intarzie infasurarea triplei spirale. Mutatiile pot fi definite la majoritatea pacientilor prin secventializarea ADNc sau prin secventializarea ADN genomic. Deoarece fiecare subiect sau familie are de obicei o mutatie "privata\", este necesara analiza extensiva a 5.000 sau mai multe baze in fiecare din cele doua gene pentru a identifica mutatia exacta. Dupa ce a fost identificata o anumita mutatie in gena tipului I de procolagen, un test bazat pe reactia de polimerizare in lant poate fi folosita pentru a proteja membrii familiei cu risc si pentru diagnosticul prenatal.



TRATAMENT
Tratamentul este ineficient. Multi pacienti au cariere de succes in ciuda deformarilor severe. Pacientii cu boala usoara pot necesita o forma de tratament cand fracturile scad dupa pubertate, dar femeile necesita o atentie speciala in timpul sarcinii si dupa menopauza cand fracturile se intensifica din nou. Copin mult mai sever afectati necesita un program sustinut de terapie fizica, abordarea chirurgicala a fracturilor si deformarilor scheletice si educatie.
Multe din fracturi sunt doar usor deplasate si au o usoara inflamare a tesutului. De aceea, ele pot fi tratate cu suport minimal sau tractiune pentru o saptamana sau doua, urmata de mulaje gipsate usoare. Daca fracturile sunt relativ nedu-reroase, terapia fizica poate fi initiata de timpuriu. O cantitate judicioasa de exercitii este edent importanta pentru a preveni pierderea de masa osoasa secundara inactitatii fizice. Unii medici recomanda insertia de tije de otel in oasele lungi pentru corectarea deformarilor membrului; riscurile/beneficiile si costul/beneficiile unor astfel de proceduri sunt dificil de evaluat. Interventia conventionala agresiva este de obicei motivata pentru pneumonie si cord pulmonar. Pentru pierderea severa a auzului, rezultate excelente au fost raportate cu rezectia scaritei sau cu inlocuirea scaritei cu o proteza. Pacientii afectati de la moderat pana la sever ar trebui probabil sa fie evaluati periodic pentru a anticipa posibilele probleme neurologice. Aproximativ jumatate din pacienti au o intensificare substantiala a cresterii daca sunt tratati in timpul copilariei cu hormoni de crestere. Tratamentul cu bifosforati pentru scaderea pierderii osoase a fost discutati, dar nu au fost raportate studii controlate.
Consilierea si suportul emotional ale pacientilor si parintilor este important si organizatii pentru asigurarea ajutorului in aceste arii au fost pana acum formate in mai multe tari. Ultrasonografia prenatala detecteaza feti afectati sever la aproximativ 16 saptamani de sarcina. Diagnosticul prin analizarea sintezei de lanturi proa anormal migrate sau prin secventializarea ADN poate fi realizat prin biopsiile lo-zitatilor coriale la 8 pana la 12 saptamani de sarcina.



Tipareste Trimite prin email



loading...






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Endocrinologie si metabolism:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai