Date generale
Daca in urma cu cate decenii tratamentul chirurgical era tratamentul de electie in toate formele de cancer bronho-pulmonar microcelular, astazi aceasta atitudine a fost abandonata datorita rezultatelor slabe obtinute.
Studii ample, ce au at loturi de pacienti tratate fie prin metode chirurgicale, fie prin terapie radianta, au evidentiat ca supravietuirea medie a fost de 10 luni, cu o supravietuire de 5% la 5 ani. Toti supravietuitorii proveneau din grupul iradiat, dar neoperat. Astfel s-a recomandat aplicarea doar a tratamentului radiant.
Ulterior s-a demonstrat activitatea buna a ciclo-fosfamidei in tratamentul SCLC (Green - 1969), iar apoi au fost identificate si alte citostatice active, in cele din urma chimioterapia a devenit principala modalitate de tratament in SCLC.Inca din 1972 s-a evidentiat beneficiul asocierii la citostatice a terapiei iradiante (Bergsagel), confirmat de studiile ulterioare. Hansen (1980), bazan-du-se pe faptul ca cel mai important sediu al me-tastazarii este creierul a propus iradierea profilactica craniana la toti pacientii cu SCLC, indiferent de stadiul de evolutie (boala locala sau extinsa). Astazi aceasta tehnica se mai utilizeaza, dar mai nuantat (bolnavi cu boala limitata si raspuns la citostatice), datorata toxicitatii neurologice si faptului ca nu pare a influenta durata supravietuirii (Abner-l993).
Indicatiile tratamentului chirurgicalIn prezent un numar relativ restrans de pacienti cu SCLC, aproximativ 10%, poate beneficia de tratamentul chirurgical. Cade in
sarcina oncologului si a chirurgului toracic sa puna indicatia operatorie in asemenea circumstante.
Chirurgia primara. Exista o situatie clinica in care se apeleaza la interventia chirurgicala primara. Este vorba despre
tumora pulmonara fara examen
histologic, la care indicatia se pune pe criteriile NSCLC, care ulterior se dovedeste a fi SCLC. Post-operator este indicata chimioterapia (cinci sau sase sedinte), iar in caz de metastaze hilare si media-stinale (N, si N2) se indica si iradierea postoperatorie.
Tot la operatie primara se poate apela si in SCLC forma limitata T.,N0 (stadiu la) si T2N0 (stadiu Ib), dupa care se asocia chimioterapia.
Chirurgia adjunta. in cazurile de SCLC cu N, sau N2 se administra tratament citostatic initial. Cazurile cu raspuns bun pot beneficia de tratamentul chirurgical.
Chirurgia "saltoare\". Termenul chirurgia "de salre\" ca indicatie operatorie in SCLC a fost introdus de Toronto Group - 1991, pentru tumorile care nu au raspuns la tratamentul citostatic sau leziunile care au recidit. Recidi trebuie sa fie in topografia initiala.
Analiza histologica a unor
tumori a relet forme mixte de SCLC + NSCLC.
Rezultate tardive postchirurgicale
Se pare ca nu exista diferente intre rata supravietuirii la 5 ani (40% dupa Sheppard - 1991) in T^N0 sau T2N0 la care s-a aplicat chirurgia primara, urmata de tratament citostatic sau chirurgia adjunta. Tratamentul chirurgical solitar a cunoscut insa rate mici de supravietuire la 5 ani: 12% (Sorensen - 1986), respectiv 8% (Myerzawa - 1986).
Rezultate bune s-au obtinut prin chirurgia adjunta in N, si N2. Astfel supravietuirea la 5 ani este in medie de 40% (Toronto Group - 1989 si Innsbruck Group - 1990). Rata creste spectaculos la 60-70% in cazurile in care nu s-au mai gasit metastaze ganglionare postchirurgicale (pN0). Persistenta metastazelor pN, si pN2 reduce sansa de supravietuire pana la 20-30%.
Pe un grup mic, de 28 de cazuri, la care s-a aplicat chirurgia "de salre\" (Fr. Sheppard - 1991) s-au descoperit 11 forme mixte SCLC + NSCLC. Din acestea 4 pacienti au avut un interl liber (fara recidi sau metastaza) lung, cuprins intre 2 si 6 ani.In concluzie, se poate spune ca si SCLC poate beneficia de tratamentul chirurgical, care este in relatie stransa cu diagnosticul precoce al bolii.
