Hiper-calcemia cronica ce apare in hiperparatiroidismul primar, sarcoidoza, mielom multiplu,
intoxicatia cu vitamina D sau neoplazii cu metastaze osoase poate provoca afectare tubulointerstitiala si
insuficienta renala progresi. Cea mai precoce leziune renala indusa de hipercalcemie este o modificare degenerati focala a epiteliilor renale, in principal in duetele colectoare, tubii contorti distali si ansa Henle. Necroza tubulara conduce la
obstructia nefronului cu staza urinara intrarenala ce favorizeaza precipitarea locala a
sarurilor de calciu si infectia. Poate aparea si atrofie si dilatare a tubulilor, ca si fibroza interstitiala, infiltrat leucocitar cu mononucleare si depozite interstitiale de calciu (nefrocalcinoza). Depozitarea calciului poate avea loc in glomeruli si peretii arteriolelor renale.
Din punct de vedere clinic, cel mai remarcabil defect este incapacitatea de concentrare urinara maxima, rezultand poliurie si nicturie. Perturbarea transportului de clor in portiunea ascendenta a ansei Henle este responsabila, cel putin in parte, pentru acest defect de concentrare. in plus, la aceasta anomalie mai poate contribui si responsivitatea scazuta a duetelor colectoare la actiunea sopresinei. Atat in hipercalcemia acuta severa, cat si in hipercalcemia prelungita de severitate mai mica pot surveni reduceri ale RFG si ale fluxului sanguin renal. in aceste stari cronice s-au mai descris acidoza tubulara distala renala si pierderi de sodiu si potasiu. Hipercalcemia necontrolata conduce la afectare tubulointerstitiala severa si
insuficienta renala manifesta. Radiografiile abdominale pot evidentia atat nefrocalcinoza, cat si nefrolitiaza, ultima fiind datorata calciuriei ce insoteste frecvent hipercalcemia.
TRATAMENT
Tratamentul nefropatiei hipercalcemice consta in reducerea concentratiilor serice de calciu pana aproape de normal si corectarea anomaliei primare a meolismului calciului. Tratamentul hipercalcemiei este descris in modulul 354. Prognosticul recuperarii functiei
renale depinde de severitatea leziunilor renale in momentul in care este corectata hipercalcemia. Disfunctia renala din hipercalcemia acuta poate fi complet reversibila. Insuficienta renala progresi corelata cu hipercalcemia cronica poate totusi sa nu se amelioreze odata cu corectarea tulburarilor meolismului calcic. in orice caz, trebuie depuse toate eforturile pentru a normaliza concentratia serica a calciului in scopul de a reduce la minim deteriorarea in continuare a functiei renale.
