mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Recuperarea capacitatii de munca

Recuperarea capacitatii de munca


Share





ACC "minore", care nu evolueaza cu nici o simptomatologie clinica, nu necesita tratament, desi unele dintre aceste cazuri pot fi expuse totusi complicatiilor bolii. in general insa, avand in dere dezvoltarea chirurgiei cardio-vascualare, care poate actualmente rezolva majoritatea ACC, se considera ca tratamentul chirurgical este necesar la majoritatea bolnavilor (60% dupa prof. loan Pop D.Popa) in scopul ameliorarii simptomatologiei, al prenirii insuficientei cardiace si/sau a complicatiilor.


Cuprins:

Acţiuni medicale recuperatorii

Necesitatea de mişcare a copilului cardiac

Posibilităţi de activitate sportivă pentru copiii mari şi tineri

Acţiuni socio şi vocaţional profesionale recuperatorii

Orientarea vocaţional profesională a tinerilor cardiaci

Calificarea la locul de muncă

inserţia socială a copiilor cu angiocardiopatii congenitale.conduita practică pentru recuperarea copiilor cu acc.

Căsătoria şi saricina la femeile cu acc.


Acţiuni medicale recuperatorii

sus sus
Chirurgia cardiovasculară poate, astăzi, vindeca o serie de ACC şi aduce ameliorări importante în altele. Succesul ei depinde însă de momentul intervenţiei chirurgicale, o importanţă majoră având starea miocardului şi a arborelui arterial pulmonar (prezenţa sau absenţa HAP de rezistenţă). De aceea există tendinţa de rezolvare cât mai precoce a ACC, unele chiar în stadiul de nou-născut şi chiar la făt vârsta optimă a corecţiei chirurgicale fiind considerată aceea de 5-6 ani. Menţionăm, însă, că intervenţia chirurgicală se poate efectua la orice vârstă, dacă necesităţile o cer. De aceea, medicului practician îi revine sarcina de îndrumare în timp util a purtătorilor siguri sau presupuşi ai unei ACC spre specialistul cardiolog care va preciza indicaţia şi momentul optim al intervenţiei chirurgicale.




Există două tipuri principale de intervenţie chirurgicală: corecţia totală a ACC, posibilă în majoritatea cazurilor datorită tehnicilor operatorii moderne, şi intervenţiile paleative, de ameliorare a simptomatologiei, prevenire a insuficienţei cardiace sau a HAP, atât la atingerea vârstei optime pentru corecţia totală, cât şi în cazurile în care această corecţie totală nu se mai poate face (imposibilitate de rezolvare tehnică, stare precară a bolnavului).
Rezultatele sunt în general bune şi în continuă ameliorare, mortalitatea operatorie este de 4-20% în cazul corecţiei totale, dar astăzi, pentru unele ACC. ea este aproape nulă. Mortalitatea este ceva mai ridicată pentru intervenţiile paleative (vârste foarte mici, ACC complexe, stare generală alterată a bolnavului).
Tratamentul medical se instituie până la efectuarea intervenţiei chirurgicale, după intervenţiile paleative sau atunci când stadiul chirurgical a fost depăşit. în general, el se reduce la profilaxia şi tratamentul insuficienţei cardiace şi al complicaţiilor.

Necesitatea de mişcare a copilului cardiac

sus sus
Aşa cum s-a arătat în prima parte a lucrării, mişcarea sub toate formele sale: mers, alergat, gimnastică medicală, cultură fizică, sportul etc, constituie un "sine qua\'non" aj recuperări? funcţionale, respectiv a reeducării BCV. Aceasta este valabilă şi în cazul copilului respectiv a tânărului cardiac. Problema deosebit de dificilă este dozarea acestei mişcări, intensitatea şi durata efortului optim pentru fiecare caz în parte, cunoscându-se că un efort de intensitate mică este ineficient iar unul prea mare poate avea efecte malefice chiar "ucigaşe".
Fiind vorba de copii se pune problema dacă aceşti copii cardiaci se pot juca cu alţi copii şi cât anume. Având în vedere că activitatea ludică (de joc) poate fi considerată ca o pregătire a copilului pentru viaţa normală de adult, nu numai din punct de vedere fizic şi al abilităţii, dar şi sub aspect cognitiv, educativ şi al formării personalităţii, se admite şi se indică acestor copii să ia parte la jocurile colective ale copiilor de vârsta lor evitând orice exces, nedepăşind pragul oboselii accentuate. Nu este lipsit de interes ca
grupul de copii să fie încunoştinţat de educatori, părinţii sau fraţii lor, asupra faptului că un anume coleg de şcoală şi de joacă este bolnav de inimă şi ca atare nu trebuie să fie suprasolicitat, mai ales în jocurile care impun alergare, acţiuni sau mişcări prea repezi.

Participând la jocurile colective, reuşind să se adapteze la exigenţa acestora copilul capătă încredere în forţele lui propri, ceea ce constituie, o bună bază psihică a procesului complex de recuperare la care va fi supus. Trebuie evitate cu grijă nereuşitele în joacă ale acestor copii spre a nu se descuraja.
Pentru a aplica în mod corect mişcarea ca factor de reeducare funcţională la bolnavii cardio-vasculari (inclusiv la copii şi tineri) se pleacă de la restantul lor morfofuncţional - respectiv stabilirea clasei funcţionale NYHA -evaluată ergometric şi privit în lumina prognosticului. în funcţie de valorile obţinute prin ergometrie ce precede kinetoterapia se indică un efort fizic care trebuie să reprezinte încă de la început cel puţin 1/3 din capacitatea maximă de efort pe care este capabil să-l efectueze subiectul în cauză.
înainte de a începe programul de mişcare este absolut necesară obţinerea cooperării părinţilor, a subiectului însuşi şi acordarea sprijinului pentru ca acesta să învingă sentimentul pe care-l încearcă faţă de efectuarea unui efort fizic de care se teme, "să nu-i slăbească şi mai mult inima". Este necesară o pregătire psihologică în acest sens nu numai a bolnavului dar şi a familei sale.
Dintre copiii cu malformaţii congenitale cardiace, doar cei cu stenoza aortică strânsă justifică circumspecţie înainte de a autoriza sportul şi gimnastica 1221, datorită ameţelii ce o determină hipotensiunea sistemică şi mai ales cerebro-retiniană pe care aceştia o prezintă.

Posibilităţi de activitate sportivă pentru copiii mari şi tineri

sus sus
Referindu-se la activităţile sportive, observaţiile de până acum permit să se facă observaţii privitoare la sporturile care dau rezultate bune, cele care trebuie efectuate cu mare prudenţă şi cele contraindicate copiilor mai mari şi tinerilor. Evident, este vorba de competiţii între handicapaţi. Copiii mici vor fi lăsaţi să se joace în grupe de copii valizi de vârsta lor. Ludoterapia (terapia prin joacă) tinde să se dezvolte.
Sporturi de la care se aşteaptă rezultate bune Marşul constituie un foarte bun antrenament al aparatului cardiovascular. Se începe cu marşul pe teren plat, pentru a trece apoi pe pante line, apoi mai abrupte, mergând până la apariţia oboselii.
Ciclismul reprezintă "un sport prin excelenţă al cardiacilor" inclusiv a copiilor mai mari şi a tinerilor. Antrenamentele se vor practica zilnic, în două - trei reprize, crescând timpul până la oboseală. Se va evita transpiraţia accentuată, se vor evita intemperiile.
Sporturi ce trebuie practicate cu precauţiuni Canotajul este admis numai la tineri (copiilor li se interzice) cu preauţiuni în sensul ca să nu devină obositor, să nu vâslească în ape repezi sau împotriva curentului.

Se recomandă numai apele calme, de preferinţă lacurile.
Nataţia se admite dar cu deosebite precauţiuni la copii mari, tineri şi bineînţeles adulţi, în sensul observării atente în timpul exerciţiilor şi respectând următoarele indicaţii: apa să nu fie mai rece de 23°, să nu înoate subacvatic şi să nu efectueze sărituri în apă.
Tenisul de câmp se poate admite cu indicaţia de a evita căldurile mari, expunerile prelungite la soare, joaca în formaţie de dublu şi să nu se depăşească două seturi.
Sporturi contraindicate copilului şi tânărului cardiac
Alpinismul deşi constituie un excelent antrenament cardio-vascular pentru cardiacii adulţi bine compensaţi (cu condiţia evitării coastelor abrupte ale munţilor) nu este indicat pentru tineri şi mai ales pentru copii cardiaci.
Baschetul este total interzis din cuza ritmului său prea rapid şi a efortului prea intens la care supune aparatul cardio-respirator.
Judo-ul este total interzis.
Rugbi-ul este interzis.
Skiul este interzis mai ales cel nautic.
Este recomandabil ca efectuarea practică a exerciţiilor sportive să se facă în echipă sau cel puţin în grup spre a se acorda la nevoie ajutor reciproc.

Acţiuni socio şi vocaţional profesionale recuperatorii

sus sus
Problema şcolarizării copiilor cardiaci
Această problemă a constituit subiectul a o serie de discuţii şi colocvii internaţionale. S-a realizat un acord privitor la necesitatea ca aceşti copii să fie şcolarizaţi în condiţii cât mai apropiate de copiii valizi. Totodată trebuie să se ţină seama de faptul că handicapul lor este triplu: fizic, psihic şi socioprofesional.
Handicapul fizic constă în inaptitudinea mai mult sau mai puţin evidentă la eforturi, exprimată prin oboseală şi dispnee la activităţi ce solicită eforturi fizice de diferite intensităţi. Cei încadraţi în grupa a IV-a funcţională (Clasificarea Asociaţiei Medicilor Americani -NYHA -. ) care prezintă: insuficienţă cardiacă congestivă, cianoză severă, tulburări grave de ritm cardiac, nu pot fi şcolarizaţi în şcolile obişnuite. La ceilalţi care sunt încadraţi în clasa a ll-a, a lll-a a clasificării funcţionale amintite, handicapul fizic este mai redus, dar problemele socio-profesionale pe care le ridică nu sunt mai mici; mai mult, datorită posibilităţilor mari de integrare pe care le au, invită la aplicarea tuturor măsurilor recuperatorii de care dispunem.
Handicapul psihic rezultă în parte ca urmare a internărilor prelungite ale acestor copii în centre sau secţii de cardio-pediatrie, precum şi din îngrijirea lor în cadrul curelor prelungite (tratament de postcură) în afara cadrului afectiv şi educativ familial.

S-ar putea să intervină şi tulburările în irigaţia encefalului prezente la aceşti copii, fapt atestat de observaţia că handicapul psihic este mai evident la cei cu ACC cianogene.
Combaterea acestui handicap s-ar putea realiza prin reducerea timpului de spitalizare, prin contactul cât mai strâns cu părinţii şi, mai ales,prin căldură şi afectivitate cu care sunt înconjuraţi ei de către cadrele medico-sanitare şi auxiliare din aşezămintele unde sunt internaţi. In acest sens este necesară o riguroasă selecţie a cadrelor ce vor lucra cu aceşti copii, care trebuie să aibă multă răbdare, bunăvoinţă, educaţie specială ca să poată suplini, măcar în parte, lipsa familiei copilului, tndeplinindu-şi, în acelaşi timp, şi sarcinile medicale ce le revin, efectuând o adevărată activitate misionară.
La aproximativ 9% din aceşti copii s-a evidenţiat şi un handicap intelectual, evident mai ales în cazurile în care se asociază şi interesări endocrine, ca de exemplu, mongolismul /13/.
Trebuie de asemenea prevenite şi respectiv combătute tulburările caracteriale şi cele legate de anxietatea exagerată a copilului.

Handicapul socio-profesional este urmarea handicapului fizic şi psihic dar se interpune: atitudinea părinţilor care, la rândul ei, este influenţată de nivelul lor socio-cultural, şi situaţia materială; unii factorii geografici; mediul în care lucrează şi trăiesc, distanţa faţă de şcoala în care învaţă copii, unele cadre didactice, colegii, - adesea ironici şi neînţelegători - ai elevului etc. Greşelile ce le fac părinţii sunt fie de supraprotecţie faţă de proprii copii, fie de indiferenţă, fie - în rare cazuri de tendinţă de abandonare şi, invers, de supraprotecţie.
Şcolarizarea copiilor cardiaci. Se preconizeză ca ori de câte ori se poate, copilul să fie şcolarizat în şcoli de tip obişnuit. Atunci când aceasta nu este posibil din motive medicale (cazuri grave) sau socio-economice (carenţe economice) se recurge la alte situaţii: învăţământ la domiciliu, învăţământ prin corespondenţă, în spital sau în stabilimentele de convalescenţă şi postcură. Aceste forme de şcolarizare trebuie însă să aibă un caracter provizoriu.
Pentru uşurarea şcolarizării acestor copii handicapaţi s-au propus şi alte soluţii tehnice:
- amenajarea de localuri şcolare speciale pentru ei care să evite solicitarea urcării scărilor;

- reducerea timpului de şcolarizare;
- crearea unor clase pentru recuperare;
- crearea de clase speciale şi fixarea orarului astfel încât elevii handicapaţi să poată începe cursurile la ore mai târzii;
- reducerea programului de studiu astfel încât acesta să fie accesibil handicapaţilor;
- crearea unor internate pe lângă şcolile respective în care copiii să fie observaţi în timpul după-mesei şi noaptea;
- să nu fie obligaţi să urce mai multe etaje zilnic (clădirea să dispună de ascensoare);
- să se evite schimbarea sălilor de clasă în funcţie de materia predată. La şcolarizarea acestor copii trebuie să se considere că deşi ei sunt
aproape tot aşa de dotaţi intelectual ca şi copiii normali obosesc mai repede atât psihic cât şi fizic, deci ei nu sunt capabili de eforturi susţinute. Determinări ale coeficientului de inteligenţă (Q.l.) au arătat, la majoritatea,valori similare cu ale copiilor indemni de cardiopatii ceea ce însemnează că din acest punct de vedere ei pot fi şcolarizaţi în şcolile obişnuite. Totuşi trebuie să se considere că mulţi dintre aceşti copii provin din familii foarte perturbate, adesea hiper-anxiogene, din care motiv ei prezintă unele greutăţi în adaptarea la colectivitatea şcolară şi la procesul de instruire-educare.

Orientarea vocaţional profesională a tinerilor cardiaci

sus sus
Este strâns legată de şcolarizarea lor. Un tânăr cardiac şcolarizat trebuie să fie orientat profesional în aşa fel încât să-şi însuşească o profesiune compatibilă cu restantul său morfofuncţioal. Principiile generale de orientare profesională (O.P.) au fost prezentate în partea I a lucrării. Menţionăm că trebuie procedat individualizat. La toţi este necesar să se facă explorări morfofuncţionale care să cuantifice, cât mai precis, restantul morfofuncţional să se precizeze clasa funcţională NYHA şi să se evalueze prognosticul, O.P. făcându-se în raport cu acesta. Reeducarea funcţională este obligatorie şi trebuie să folosească toate mijloacele de care dispune astăzi ştiinţa medicală. Până la vârsta orientării profesionale trebuie să se fi efectuat toate intervenţiile chirurgicale necesare la subiectul dat şi în general se tinde ca recuperarea medicală să fie încheiată.
Greutăţile ce survin în procesul de O.P. a tinerilor cardiaci sunt multiple. Mai întâi trebuie considerat triplul handicap care s-a amintit iar în unele cazuri carenţele economice. Atunci când există acestea din urmă, constituie cel de-al IV-lea handicap al acestor tineri "handicapul economic" de care trebuie să se ţină seama atât înainte cât şi în timpul procesului de şcolarizare şi de profesionalizare.

0 altă greutate în O.P. a acestor tineri constă în aceea că deficitul cardiac nu este niciodată definitiv fixat (aşa cum se întâmplă în cazul handicapaţilor motori). El este mereu susceptibil de ameliorări sau agravări.
Şcolarizarea şi mai ales profesionalizarea şi încadrarea ulterioară în activitate a acestor tineri este îngreunată de dificultăţile de deplasare la şi de la şcoală unde ar trebui să înveţe şi ulterior, de la şi la, locul de muncă, de distanţa care adesea este mare.


Se poate considera că 8 din 10 cardiaci congenitali au posibilităţi de efort normale, că 9 din 10 pot urma o şcolarizare în mediu normal şi că 9 din 10 pot efectua o activitate normală sau subnormală (citat din, P. Corone - 2). Aceasta este valabil în situaţia în care malformaţia congenitală este localizată numai la nivelul inimii. Când coexistă şi alte malformaţii vasculare acestea trebuie luate în considerare la evaluarea prognosticului. Asocierea şi a altor afecţiuni coexistente extra-cardio-vasculare cum ar fi: deformaţiile coloanei vertebrale, insuficienţa musculară şi respiratorie sau altele, O.P. a acestor tineri trebuie să considere şi aceste afecţiuni locomotorii sau viscerale asociate.

Privit în ansamblu, şi în lumina progreselor actuale, se poate spune, contrar unei opinii destul de larg răspândită, că subiecţii cu cardiopatii congenitale pot duce o viaţă normală, sau aproape normală, unii pentru că au o cardiopatie benignă, alţii pentru că au fost (sau vor fi) operaţi cu succes 12, 11a/. La aceasta mai trebuie adăugat că aplicarea măsurilor de recuperare, in forma lor cea mai plenara - expusă in această lucrare -asigură o bună inserţie familială, şcolară şi apoi socio-profesională a acestor handicapaţi.
Activităţile pentru care pot fi profesionalizaţi copiii cardiaci sunt următoarele: - cele predominant psihice: activităţi de birou, în toate domeniile în care aceste activităţi sunt necesare; secretari, stenodactilografi, arhivari, bibliotecari, desenatori tehnici, contabili, economişti, dieteticieni.
Pentru băieţi, mai ales, se recomandă activităţi artizanale, croitori, olari, ceramişti, decoratori, zggravi, ceasornicari, electricieni de clădiri, tâmplari în lemn - piese mici - ingineri cu activităţi de birou, ajutor magazioneri.
O.P. se va face şi în raport cu nevoile economice de prezent şi de perspectivă ale societăţii umane. Pentru o cât mai corectă O.P., în Franţa a luat fiinţă Comisia tehnică de orientare profesională şi de reclasare profesională (C. 0. T. 0. R. E. P.) care acţionează în departamente /17, 21, 22/ cu largi extinderi în ultimii ani.

Calificarea la locul de muncă

sus sus
Calificarea la locul de muncă - evident calificarea simplă - este uneori barată de prejudecăţi ale conducătorilor de unităţi privitor la capacitatea de prestaţie a acestor tineri. Chiar şi unii medici de întreprinderi primesc cu greu persoane cu handicap de teama creşterii morbidităţii cu incapacitate temporară de muncă în întreprinderea de care răspunde.
Pentru calificarea la locul de muncă şi încadrarea deficienţelor tineri s-au creat în România cooperativele de invalizi unde lucrează persoane cu handicap, în proporţie de 80%. în cadrul acestui procent se încadrează şi persoanele cu handicap cardio-vascular ce ocupă locuri de muncă în raport cu gradul deficienţei lor.
S-au făcut încercări de profesionalizare în clase speciale a tinerilor cardiopaţi. Astfel în anul şcolar 1969-1970, Ministerul Muncii a înfiinţat o asemenea clasă la Liceul economic din Craiova în care au fost înscrişi 24 de elevi de vârste între 15-29 de ani cu diferite valvulopatii reumatismale simple sau asociate (mitro-aortice) compensate.
In condiţiile unei şcolarizări atente şi a unei supravegheri medicale de specialitate, la toţi elevii s-au evidenţiat ameliorări psiho-fizice. Majoritatea elevilor au obţinut rezultate bune la învăţătură /20/.

Copiii cu cardiopatii sunt profesionalizaţi cu precădere la liceele economice şi de drept administrativ, în profil economic, de contabilitate şi comerţ. Ei trebuie selecţionaţi după criterii de competenţă şi ajutaţi pentru a fi admişi în aceste licee, iar după admitere să fie cazaţi în cămine şi internate cât mai apropiate de clasele în care învaţă. Ei vor fi observaţi de medicii şcolari şi cardiologi în sistemul de "dispensarizare activă".
în perioada profesionalizării, aceşti tineri vor fi sfătuiţi să evite expune\'rile la frig şi la umezeală.
Corect orientaţi, ca profesie şi loc de muncă, tinerii cardiaci sunt capabili de activitate în sistem organizat şi realizează o productivitate medie atât calitativ cât şi cantitativ. Mai mult există numeroase observaţii care atestă că atât absenteismul lor cât şi accidentele de muncă sunt mai mici decât la grupul colegilor de aceeaşi vârstă şi profesie. Observaţiile noastre şi ale altora, demonstrează că în condiţii de activitate bine aleasă, se ameliorează capacitatea funcţională a aparatului cardio-vascular. Această observaţie trebuie reţinută şi răspândită între bolnavi, medici şi conducătorii de unităţi pentru a se concluziona în mod firesc asupra sprijinirii acestor handicapaţi în tendinţa lor de-a se califica şi încadra în activitate şi a duce o viaţă cât mai apropiată de cea obişnuită.

inserţia socială a copiilor cu angiocardiopatii congenitale.conduita practică pentru recuperarea copiilor cu acc.

sus sus
Până nu demult, cea mai mare parte din copiii cu aceste malformaţii nu ajungeau vârsta şcolară, şi puţini atingeau vârsta când puteau să intre în activitate. Cei care prezentaxi cianoza erau expuşi la accidente anoxice, bronhopneumopatii repetate, tulburări digestive cu consecinţe negative asupra dezvoltării ponderale şi erau mereu ameninţaţi de decompensări cardio-respiratorii. Aceşti bolnavi necesită adesea internări repetate şi prelungite în centre sau secţii speciale de cardio-pediatrie şi urmărirea lor atentă. In perioadele când rămân în familie aceştia trebuie să posede un minimum de cunoştinţe medicale pentru a da ajutor eficient la nevoie.
Copiii cu angiocardiopatii congenitale se bucură actualmente de un prognostic incomparabil mai bun ca urmare a progreselor pe care le-au făcut tehnicile de diagnostic, cele de chirurgie cardiacă şi în mod deosebit cele de reanimare şi terapie intensivă care oferă şanse de supravieţuire a unei bune părţi din aceşti copii care rămân totuşi în oarecare măsură handicapaţi 121. La succesele recente a contribuit şi tratamentul medical de cură lungă care pe lângă reale beneficii medicale a scos la iveală o serie de probleme sociale a purtătorilor de grijă a acestor bolnavi, soluţionabile în condiţiile actuale ale legilor sanitare-sociale din ţara noastră.

O bună integrare socială este precedată de o bună integrare familială, care la rândul ei depinde de gravitatea cardiopatiei, de gradul reuşitei recuperării medicale şi chirurgicale şi de familia însăşi (numărul membrilor, starea economică şi culturală, relaţiile afective dintre membrii familiei etc.) Copilul cardiac va trebui să fie atent supravegheat pentru prevenirea şi tratarea infecţiilor, mai ales brohno-pulmonare, care stau la originea majorităţii deceselor acestor copii. Se va controla anual ori mai des starea dinţilor 121, starea amigdalelor sau a altor focare de infecţii care se vor trata corespunzător cu antibiotice. Orice stare infecţiosă la care temperatura se ridică peste 38 grade trebuie văzută de medic şi eventual tratată cu antibiotice cel puţin o perioadă de 4 zile 121.
Trebuie evitat ca întreaga familie să-şi facă o preocupare din îngrijirea copilului bolnav cardiac ferindu-se cu grijă atât de supraprotecţia cât şi neglijarea copilului bolnav 121.
Relaţiile dintre părinţi trebuie să fie învconsens cu interesele majore ale copilului bolnav şi ale întregii familii.

Relaţiile copilului bolnav cu întreaga familie şi cu mediul social înconjurător trebuie să fie astfel încât acesta să nu se simtă marginaliza ameninţat ori părăsit şi sa nu sesizeze ca viitorul său este oarecum limitat. Trebuie să i se creeze senzaţia că viitorul său este deschis ca al oricărui copil de vârsta lui cu condiţia respectării sfaturilor ce i se dau.
în mediul familial începe integrarea copilului în viaţa socială, de aceea i se acordă un rol deosebit de important în procesul complex de recuperare a acestor copii.
în Franţa s-a creat "Centru de cură de la Neuf-Moutiers-en-Brie" unde sunt primiţi copiii şi adolescenţii cardiaci, de ambele sexe, începând de la vârsta de 11 ani, până la finele studiilor secundare. Acest centru este o anexă a liceului clasic - modern şi a liceului din Melum. Orarul mediu este de 25 ore pe săptămână, programul de învăţământ este similar cu al liceelor obişnuite, între cadrele existente activează şi un psiholog sfătuitor de 0. P. care are un rol deosebit de important în acest aşezământ. Alte centre de cură pentru tinerii cardiaci sunt cele de la Varennes-Jarcy, Suresnes, Avon s.a. 1221.

Dat fiind numărul mare de copii cardiaci şi şansele ca acest număr să crească în viitor ca urmare a menţinerii în viaţă a celor cu malformaţii congenitale se impun următoarele măsuri:
- informarea mai temeinică a medicilor privitor la prevenirea, depistarea, şi aplicarea tuturor măsurilor terapeutice şi a celor recuperatorii ale copiilor cu ACC;
- informarea mai largă a opiniei publice şi cu deosebire a cadrelor din învăţământ în sensul ca aceştia să sprijine mai intens copiii şi tinerii cu handicap privitor la crearea condiţiilor pentru şcolarizarea lor generală şi, ulterior, pentru profesionalizare;
- informarea cât mai exactă a părinţilor acestor copii în sensul obligaţiilor care le au faţă de copiii lor cardiaci, înlăturând în acelaşi timp şi falsele alarme "dramatizante" /16/.

Conduita practică pentru recuperarea copiilor cu ACC.
Ar putea fi astfel schematizat:
- depistarea acestora prin mijloace obişnuite (plecându-se de la cianoza, dispneea, anomaliile auscultatorice şi morfologice ale inimii acestor copii, de către cadrele medico-sanitare (încă de la naştere) părinţii, educatorii din teritoriu şi colectivităţile de copii;
- informarea familiei copilului asupra bolii, liniştirea şi obţinerea cooptării ei pentru aplicarea în timp util a măsurilor recuperatorii;
- internarea copiilor în secţii specializate pentru precizarea diagnosticului şi instituirea tratamentului medical sau medico-chirurgical;
- continuarea tratamentului specializat post-cură;
- aplicarea după caz a terapiei chirurgicale (în timp util strict individual, cel mai des înaintea vârstei de 10 ani;
- şcolarizarea acestora în şcoli speciale sau în cadrul învăţământului de cultură generală obişnuit;
- orientarea şi selecţia lor profesională;

- informarea cadrelor medico-sanitare privitor la faptul că aceşti copii trebuie să fie vaccinaţi ca şi ceilalţi copii, asupra modului de prevenire a bolilor congenitale şi a altor probleme aferente acţiunilor de recuperare a copiilor cardiaci;
- încadrarea în activitatea organizată;
- dispensarizarea lor activă şi sprijinirea multilaterală pentru menţinerea locului de muncă ales;
- sprijinirea lor pentru rezolvarea variatelor probleme sociale pe care le pune viaţa (de exemplu, sfat genetic), pentru depăşirea situaţiilor stresante si conflictuale etc.

Căsătoria şi saricina la femeile cu acc.

sus sus
Căsătoria şi fondarea unei familii este adesea un obiectiv important pentru tinerii cu handicap cardio-vascular. Legile lui Peter, crude şi nedrepte, în majoritatea cazurilor, nu mai sunt actuale. Orice cardiac, indiferent de sex, poate să se căsătorească. Problema gravidităţii este privită pozitiv, rămâne însă să fie apreciată individual. Majoritatea femeilor purtătoare de cardiopatii congenitale, mai ales cele operate, pot păstra cu bine una sau mai multe sarcini fără inconveniente pentru inima lor. Excepţie sindromul Eisenmenger (asocierea unei comunicări anormale între inima dreaptă şi stângă şi a unei hipertensiuni pulmonare) şi a formelor în care coexistă şi hipertensiune arterială pulmonară fixată care contraindică sarcina 121.
Totodată trebuie să se recunoască că sarcina constituie o încărcare evidentă pentru inimă prin creşterea debitului circulator- atât în perioada sarcinii propriu-zise (aproximativ cu 40%) cât şi post-partum (aproximativ cu 2%) - (4).
Riscul maternal este de 10% 121, mai accentuat pentru cardiopatiile congenitale cianogene. In sindromul Eisenmenger, riscul morţii subite depăşeşte 10%,iar în post-partum domină riscul emboliilor pulmonare/4/.

Ligatura trompelor poate să fie propusă în următoarele trei împrejurări (citat după - 2):
- la bolnavele cu cardiopatii şi cu hepatomegalii importante de stază, deci care prezintă insuficienţă cardiacă congestivă (unde riscul este mai mare pentru mamă în sensul agravării decompensării cardiace);
- în cazul tetralogiei Fallot neoperate, unde riscul pentru copil este mai mare; de asemenea în cazul complexului Eisenmenger;
- riscul pentru o femeie cu cardiopatie congenitală de a naşte un copil cu cardiopatie congenitală pare să fie de trei ori mai mare decât în populaţia generală.
Riscul cel mai mare pentru complicaţii este în perioada post-partum când este necesar controlul foarte sever. Administrarea de antibiotice este obligatorie în caz de infecţii. Anticoagulantele sunt indicate în cazul bolnavelor cu cardiopatii cianogehe.
Administrarea de pilule anticoncepţionale clasice, oestroprogestativii de sinteză se indică cu prudenţă din cauza riscului lor de-a determina hepatopatii cronice şi tromboze vascuiare, cu atât mai mult cu cât boala însăşi predispune la complicaţii trombo-embolice.

Mini-pilulele au acelaşi inconvenient. Progestativele administrate pe cale orală sau injectate i.m. au dat rezultate bune. Se vor prefera anticoncepţionalele din ultima generaţie.
Mijloacele clasice: diafragmul pentru femei şi prezervativul pentru bărbaţi nu au inconveniente de tipul trombo-emboliilor. Ele pot fi folosite cu succes când cei doi parteneri sunt de acord. Se va insista în acest sens.
Operaţia cezariană şi întreruperea sarcinei se vor face la hotărârea unui consult între medicul curant, cardiologul, internistul, ginecologul, femeia şi familia ei. în toate cazurile se va insista pentru intervenţia corectoare pe inimă în timp util - caz în care de multe ori sarcina nu mai constituie un risc pentru nimeni.


Tipareste Trimite prin email



loading...






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai