mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Diagnostic pozitiv si diferential, forme clinice si etiopatogenetice.

Diagnostic pozitiv si diferential, forme clinice si etiopatogenetice.


Share





Principalele etape diagnostice sunt:
- recunoasterea existentei unei afectiuni miocardice;
- precizarea etiopatogenezei acesteia;
- silirea formei anatomo-clinice si fiziopatologice a cardiomiopatiei si
- eluarea capacitatii de prestatie cardiaca.
Recunoasterea existentei unei afectiuni miocardice se face pe baza decelarii si interpretarii simptomelor si semnelor care alcatuiesc sindromul miocardic. Se considera ca diagnosticul de afectare miocardica poate fi afirmat daca exista reunite, in cazul dat, mai multe elemente clinice si/sau paraclinice semnificative: cardiomegalie + tulburari de ritm si/sau de conducere; modificari de zgomote cardiace si/sau aparitia de sufluri functionale + tulburari de ritm Aħ semne de insuficienta cardiaca; cardiometalie + semne de insuficienta cardiaca etc.
Diagnosticul diferential trebuie facut mai ales cu lvulopatiile castigate, cardiopatia ischemica, bolile congenitale, pericardita constricti si cordul pulmonar cronic. Criteriile de diferentiere sunt: antecedentele, semnele clinice ale bolii de baza, aspectul radiologie si modificari EKG particulare. in unele cazuri, pentru diferentiere, sunt necesare si alte explorari paraclinice mai complexe (cateterism, angiocardiografie, echocardiografie eco - Doppler, etc).



Pericardita constricti se diferentiaza mai greu de cardiomiopatiile constrictive. Pentru diagnosticul de cardiomiopatie pledeaza lipsa calcifierilor pericardice, existenta semnelor radiologice si EKG, prezenta galopului, echocardiografia, angiocardiografia, etc. Uneori in caz de dubut se efectueaza toracotomia, deoarece in cazul pericarditei constrictive poate beneficia de tratamentul chirurgical.
Cunoasterea etiopatogenezei bolilor miocardului este esentiala pentru\'conduita terapeutica si recuperatorie.
1. Miocarditele acute, cele mai frecvente, mai bine conturate, sunt:
Miocardita acuta reumatismala; apare de regula, in cursul puseului de reumatism, in contextul carditei sau pancarditei reumatice. Miocardita acuta izolata este rara. Se poate vindeca fara urmari sau cu procese reziduale de fibroza.
Miocardite bacteriene; apar mai des in difterie, febra tifoida si septicemii. Miocardita difterica apare mai frecvent in saptamana a ll-a si a lll-a de boala. Se manifesta cu bradicardie sinusala, tulburari de conducere A-V sau alte aritmii. Exista riscul sincopei cardiace. Insuficienta cardiaca este rara.

Miocardita tifica; apare mai ales in conlescenta bolii cu fenomene fruste, manifestandu-se uneori numai prin tahicardie care inlocuieste bradicardia relati caracteristica febrei tifoide necomplicate. Uneori apar aritmii si diverse forme de insuficienta cardiaca. Se poate croniciza.
Miocardita septica; intervine ca o complicatie a unei septicopiemii. Se manifesta cu tulburari de ritm si semne de decompensare cardiaca aparute in contextul unei stari septice.
Miocardita din rickettsioze si pararickettsioze (tifos exantematic, febra Q etc); evolueaza cu manifestari clinice necaracteristice, ca tulburari de ritm si semne de insuficienta cardiaca. Diagnosticul se face pe baza examinarilor serologice si a datelor epidemiologice.
Miocardita virala poate complica oricare viroza. Apare mai des in conlescenta infectiilor cu Coxackis B, poliomielita, gripa, adenoviroza. Poate fi clinic latenta sau sa determine aritmii, cardiomegalie, edem pulmonar, insuficienta cardiaca cronica, morti subite etc. Diagnosticul etiologic se face prin examinari inframicrobiologice, in epidemii. Poate lasa sechele: cardiomegalie, modificari EKG, pericardita constricti. Exista posibilitatea cronicizarii.

Miocarditele toxice; se manifesta prin modificari EKG, fenomene de insuficienta cardiaca, soc toxic, sincope. Gravitate deosebita au miocarditele acute din intoxicatiile cu oxid de carbon, fosfor si compusi organofosforici, etanol. Se pot realiza miocardite toxice medicamentoase cand medicamentele sunt luate in doze mari, timp indelungat si in asociatie (citostatice, simpaticomimetice, digitalice etc).
Miocarditele acute alergice; se manifesta cu tulburari de ritm si semne de insuficienta cardiaca, rareori, supraacut, prin soc fatal.
Miocardita idiopatica, interstitiala, euzinofilica si cu celule gigante, descrisa de Fiedler apare mai des la barbatii tineri, debuteaza, mai frecvent acut cu febra, astenie, tulburari de ritm si evolueaza cu insuficienta cardiaca progresi, refractara la tratament. Se complica cu accidente tromboembolice. Duce la deces in cate saptamani sau luni. Evolueaza ca si o cardiomiopatie congesti.
Miocarditele cronice, cadru nosolgic controversat, cuprinde forme imprecis conturate sub raport anatomo clinic si etiopatogenetic. Mentionam miocardita cronica reumatismala (evolueaza ca endomiocardita recidinta la lvularii mitrali sau mitro-aortici), miocarditele din infectiile de focar si miocarditele cronice aparute dupa infectii acute, mai ales dupa viroze, persistente prin mecanism autoimun.

Miocardita luetica este rara iar cea tuberculoasa este discutata, chiar negata de unii autori. Miocardite in Boala Chagas (parazitoza), in Boala Becker, nu sunt intalnite in aria noastra geografica.
Cele mai cunoscute cardiomiopatii (cardiopatii) din dishormonoze sunt cardiotireoza si cardiomiopatia mixedematoasa.
Cardiotireoza se manifesta prin insuficienta cardiaca si/sau tahiaritmii. Evolueaza in cadrul hipertiroidiei dar poate fi prima si unica manifestare a unei cardiotireoze. Mai adesea hipertiroidismul precipita sau agraveaza evolutia unei cardiopatii latente si determina rezistenta la tratamentul cu cardiotonice.
Cardiomiopatia mixedematoasa izolata este rara. Se manifesta cu cardiomegalie extrema, insuficienta cardiaca congesti, bradicardie, hipovoltaj. Se asociaza uneori rerasat pericardic si deseori leziuni aterosclerotice.
Cardiomiopatiile din alte boli endocrine sunt rare.
Boala Chushing poate afecta inima prin hipertensiune arteriala, ateroscleroza coronariana si diselectrolitemii. Acromegalia determina frecvent cardiomegalie cu fibroza interstitiala, in cadrul macroschniei generalizate.
Boala Addison si hiperaldosteroismul primar afecteaza inima prin hipokalemie, determinand modificari EKG, diverse aritmii si fenomene de insuficienta cardiaca.

Hipoparatiroidismul si hiperparatiroidismul afecteaza inima prin hipocalcemie si respectiv hipercalcemie.
Hiperfoliculinismul poate declansa, precipita sau agra unele cardiopatii clinic latente. Se manifesta premestrual (edeme) in preclimax si la femeile cu fibromatoza uteriana (cord miomatos").
Hiperplazia timusului se insoteste des de alte tumori endocrine si predispune la sincope.
Cardiopatiile din bolile meolice primare se datoresc unor defecte ereditare, motiv pentru care se manifesta frecvent inca din copilarie, cu cardiomegalie, aritmii, insuficienta cardiaca, leziuni asociate ale endocardului parietal sau lvular. Exista unele manifestari particulare in raport cu natura bolii meolice:
- forme hipertrofice-obstructive (glicogenoze);
- asocierea de leziuni lvulare si coronariene (mucopolizaharidoze);
- rersate pericardice hemoragice (oxaloza);
- anevrisme aortice si infarct miocardic (alcaptonurie);
- tromboze arteriale multiple (hemocistinurie);
- pericardita constructi calcara (boala Gaucher);
- accidente coronariene si morti subite (hiperlipoproteinemia familiala);

- fenomene de insuficienta cardiaca hipodiastolica (hemocromatoza);
- amiloidoza poate realiza atat forme cardiomegalice congestive, cat si forme infiltrativ-restrictive;
- hiperuricemia favorizeaza hipertensiunea arteriala si ateroscleroza coronariana.
Cardiomiopatiile din diselectrolitemii sunt frecvente, deseori clinic latente. Diagnosticul se face pe baza contextului clinic in care apar, a modificarilor EKG caracteristice si a ionogramei:


- hipokaliemia determina tahicardie, puls mic si depresibil, hipotensiune arteriala, tendinta la colaps. Electrocardiografie se constata: subdenivelare ST si turtirea undei T, largirea complexului QRS, unde P ample, unda U, tulburari de conducere A-V.
- hiperkaliemia determina bradicardie, tendinta la aritmii ectopice (extrasistole politope, fibrilatie ventriculara);
- hipocalcemia si hipercalcemia produc alungirea si respectiv, scurtarea interlului Q-T precum si tulburari riabile de conducere si de exciilitate miocardica.
Cardiomiopatiile nutritional-carentiale se datoresc mai ales disproteinemiei si carentelor vitaminice.

Cele din disproteinemii se manifesta prin modificari EKG (microvoltaj, alungirea interlului Q-T, tulburari de repolarizare), edeme, hepatomegalie, mai rar cardiomegalie si insuficienta cardiaca. Carenta de tiamina determinata, in forma sa severa de boala Beri-beri, cardiomegalie cu ritm sinusal si insuficienta cardiaca cu debit crescut.
Cardiomiopatia din alcoolism debuteaza insidios si se manifesta cu cardiomegalie, fibrilatie atriala, ritm de galop, insuficienta cardiaca congesti, modificari EKG (hipovoltaj), QT prelungit, tulburari de repolarizare). in patogeneza, intervin carentele vitaminice si ateroscleroza coronariana asociata. Exista un coeficient important de susceptibilitate individuala, motiv pentru care unii autori incadreaza cardiopatia din alcoolism in grupul cardiomiopatiilor idiopatice. Aceasta conceptie considera ca alcoolismul are doar rolul de a rele o cardiomiopatie clinic latenta.
Cardiomiopatiile din colagenoze se asociaza cu alte leziuni cardiace si afectari poliviscerale.

Cel mai frecvent cardiomiopatia apare in lupoeritematoviscerita maligna (cardiomegalie cu ritm de galop si insuficienta cardiaca congesti, hipertensiune arteriala sistemica, pulmonara, endocardita Libman-Sacks, pericardita exudati), periarterita nodoasa (HTA, infarcte miocardice miliare diseminate, cardiomegalie, insuficienta cardiaca progresi), sclerodermie (sindrom miocardic restrictiv cu insuficienta cardiaca progresi), sclerodermie (sindrom miocardic restrictiv cu insuficienta cardiaca hipodiastolica).
Cardiomiopatia peri-partum imbraca mai des forme congestive. Este diagnosticata pe baza aparitiei, fara o cauza evidenta, a cardiomegaliei si insuficientei cardiace in ultima luna de sarcina sau in primele trei-cinci luni dupa nastere, la femei anterior sanatoase. Are prognostic sever. Se apreciaza ca riscul mortalitatii, la primul puseu, este de 25%. Uneori evolueaza lent, in timp de 1-2 ani, cu fenomene de insuficienta cardiaca fluxionara. Se poate vindeca dar poate reaparecu ocazia unor noi sarcini.
Cardiomiopatiile primare, primitive sau idiopatice sunt rare in zona noastra geografica. Diagnosticul lor se face prin excluderea tuturor afectiunilor miocardice secundare sau a celor primare de cauza cunoscuta, in acest scop sunt necesare explorari complexe, hematologice, virusologice, biochimice, imunologice, imagistice, histologice si genetice.

Formele hipertrofice si congestive constituie peste 90% dintre cardiomiopatiile din zona noastra geografica. Cele restrictive si obliterative sunt rare. »
Cardiomiopatia idiopatica hipertrofica se caracterizeaza prin hipertrofie miocardica difuza sau localizata, obstructi sau neobstructi. in formele obstructive hipertrofia realizeaza obstacol al caii de iesire al unuia dintre ventriculi si deci, suflu sistolic cu caracter de ejectie si suflu sistolic de regurgitare, de insuficienta mitrala. Clinic afectiunea evolueaza cu dispnee si dureri precardiace. Pot apare ameteli, sincope sau moarte subita. Tulburari de ritm sunt necaracteristice, (ar juca rolul principal in determinarea mortii subite). Insuficienta cardiaca survine tardiv. Examenul radiologie al inimii si electrocardiografia pot prezenta unele modificari necaracteristice. Echocardiografia si cataterismul cardiac confirma diagnosticul prin aprecierea dinamicii lvulei mitrale si respectiv a gradientului de presiune intraventriculara. Etiopatogenetic, 40% din cazuri sunt familiale. in unele cazuri se asociaza hipertensiunea arteriala sistemica sau pulmonara. Aparitia bolii s-ar datora unei tulburari genetice ce conditioneaza un raspuns anormal al inimii la catecoiamine. Ca factor de risc se considera: antecedente ereditare cardio-sculare, aparitia bolii inainte de rsta de 10 ani, hipertensiunea arteriala sistemica mare, modificari mari EKG (unde Q in VrV3 cu unde T pozitive), cardiomegalia si cresterea presiunii endodiastolice ventriculare stangi. Rezultate terapeutice satisfacatoare s-au obtinut cu belocante, in cura cronica si antagonisti ai calciului.

Cardiomiopatia congesti se manifesta prin cardiomegalie, suflu sistolic de insuficienta mitrala si insuficienta tricuspida, tulburari de ritm, accidente tromboembolice frecvente si fenomene de insuficienta cardiaca congesti progresi. Etiopatogenetic au fost incriminate microangiopatia diabetica, unele viroze, hipertensiunea arteriala, alcoolismul, graviditatea, procese autoimune, factori toxici (fizico-chimici) etc. Se acorda credit asocierii reactiei imuna + virus. Poate duce la deces intr-o perioada de cate luni prin decompensare cardiaca ireductibila aritmii. Ca factor de risc se considera: tensiunea arteriala > 180/120 mm Hg, modificari EKG si prezenta virozei (coxackie B). Mijloacele terapeutice sunt complexe dar putin eficiente: diuretice, anticoagulante, antiaritmice, corticoterapie, si, mai ales, sodilatatoare, inotrope (talbutamol), doze mici de digitala.
Cardiomiopatiile obliterative se caracterizeaza anatomic prin existenta unor trombi multipli intracavitari fixati pe leziuni endomiocardice difuze interesand calea de umplere ventriculara. Evolueaza cu fenomene de insuficienta cardiaca dreapta (edeme, hepatomegalie, turgescenta jugularelor, ascite, etc). Este necesar diagnosticul diferential cu pericardita constricti.
Cardiomiopatiile restrictive sunt rare. in acest grup se cuprind fibroza endocardiaca Loffer si fibroza endomiocardiaca tropicala. in etiopatogeneza au fost incriminati factori infectiosi si meolici htricati. Evolutia este progresi cu tulburari de ritm si pusee de insuficienta cardiaca hipodiastolica.





Tipareste Trimite prin email















Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2019 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai