mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Kinetoterapia coronarienilor (principii generale)

Kinetoterapia coronarienilor (principii generale)


Share





Rolul miscarii este astazi unanim recunoscut atat pentru inima sanatoasa, cat si pentru cea bolnava. Aspectele negative ale sedentarismului, cunoscute sub numele de sindrom hipokinetic, sau sindromul de subsolicitare, este de asemenea bine cunoscut. In actitatea practica va trebui sa se sileasca pentru fiecare caz in parte, care este efortul de maxima eficienta, stiut fiind ca un efort prea mic este ineficient, iar unul prea mare este malefic, uneori chiar ucigas.
Modificarile inimii si ale aparatului cardiovascular (CV), sub actiunea efortului fizic, sunt foarte diferite in functie de intensitatea efortului, felul sau (dinamic sau static) si modul de raspuns al organismului insusi.
Efortul dinamic duce la o crestere edenta a debitului circulator si la o usoara crestere a TA sistolice, fenomene deosebit de pozitive, care produc o adaptare de durata a aparatului CV, la eforturi fizice. Aceasta se realizeaza sub actiunea unor eforturi de intensitate cel putin medie, dar care se intind pe o lunga perioada de timp si se datoresc in mare parte scaderii actiunii sistemului nervos simpatic asupra inimii.




Eforturile fizice dinamice, intense si de lunga durata determina asupra inimii sanatoase bradicardie, usoara scadere a TA si a rezistentei periferice, in final se realizeaza o usoara crestere in volum a inimii cunoscuta sub numele de inima sportiva". Se realizeaza deci o hipertrofie a inimii conditionata de incarcare a aparatului CV.
Efortul static determina o marire edenta a TA, chiar in conditiile in care volumul circulator realizeaza doar o crestere mica. in conditiile efortului static (contractia de durata fara faza de odihna) se realizeaza permanent o presiune transmurala asupra vaselor intramusculare impiedicandu-se scaderea rezistentei periferice si irigatia musculara necesara. in aceste conditii volumul sistolic si volumul - timp cresc relativ putin in timp ce TA creste edent (sistolica, diastolica si media). In acest fel in timp de munca dinamica duce la o edenta crestere a volumului circulator si eventual la cresterea usoara a TA sistolice, munca statica duce la o accentuata crestere a tensiunii arteriale, fara ca debitul circulator sa fie influentat pozitiv.

Efortul fizic static mai determina in plus si cresterea presiunii intratoracice ceea ce realizeaza o piedica in circulatia venoasa de intoarcere si scaderea aportului de sange venos catre inima, care la randul sau scade debitul sistolic si determina o slaba irigare coronariana. in acelasi timp apar varfuri de presiune periculoase /9, 82a/. Din punct de vedere hemodinamic efortul ideal pentru antrenamentul aparatului CV este efortul dinamic cu participare mica statica 19/.
Miscarea favorizeaza in plus acumularea de K In celule si scaderea concomitenta a Na-lui fapt care se considera deosebit de benefic.
La sporti efortul intens si de lunga durata favorizeaza o actitate economica din partea aparatului CV manifestata prin bradicardie, hipotensiune arteriala, (determinate la randul lor de vasodilatatie periferica) si o mai buna utilizare a O2. Bradicardia favorizeaza (daca nu este extrem de accentuata) cresterea volumului sistolic.
La fixarea gradului de efort la care urmeaza sa fie supus bolnavul in cadrul recuperarii sale va trebui sa se tina seama de ceea ce G.Schimert a numit rezerva coronariana" definita ca si capacitatea coronarelor de a se adapta la efort maxim adica diferenta de O2 consumata in repaus si un efort impus pana la maximul capacitatii sale de consum de O2;

respectiv pana in pragul anaerobiozei. Antrenamentul impus trebuie sa fie treptat si sa nu ajunga niciodata la epuizarea rezervei coronariene care trebuie sa fie cuantificata inaintea oricarui antrenament fizic mai ales la coronarieni. Se pare ca determinarea fractiei de ejectie ofera date suficiente pentru aprecierea fidela a rezervei cardice la bolnai coronarieni, in vederea silizarii unui indicator prognostic si a unui terapeutic si de recuperare diferentiat Q2I.
Kinetoterapia coronarienilor trebuie sa considere si afectiunile r.ociate, mai ales vertebropatiile cerco-dorsale, a caror simptomatologie » intrica adesea, situatie in care fizioterapia coloanei face sa dispara ii.-nomenele de intricare coronariana /50/.
Efortul fizic mare si de lunga durata actioneaza direct asupra miocardului determinand cresterea numarului mitocondriilor.
Dupa varsta de 50 de ani cea mai potrita forma de kinetoterapie este plimbarea linistita cu pasi regulati, uniformi pe distante de pana la 5 km. Daca recomandarea lui Pierach pritoare la alegerea drumului pe marginea unui rau nu se poate respecta intotdeauna, se recomanda ca drumul ales sa fie prevazut cu banci pentru odihna si locuri pentru adaposturi si odihna 18/.

Exercitiile respiratorii trebuie sa ocupe un loc important inca de la inceputul kinetoteiapiei.
Intensitatea efortului depus in cadrul kinetoterapiei trebuie sa fie progresiva si sa se bazeze pe capacitatea de prestatie a persoanei respective evaluata ergometric. Astfel, daca aceasta se estimeaza (cu bicicleta ergometrica) la 100 Wati minut este bine sa se inceapa cu 50 W (unii autori recomanda si mai putin 25 W) si se creste progresiv a)ungandu-se pana la 70%-80% din capacitatea de prestatie, in cazul bolnalor cu infarct miocardic in antecedente este bine sa se inceapa antrenamentul fizic cu 20 W.min. si apoi sa creasca progresiv.


Sedintele kinetoterapeutice trebuie sa dureze 3-5 minute si sa se repete timp indelungat continuandu-se si dupa iesirea bolnavului din spital.
In conditiile unei inimi bolnave cu deosebire la coronarieni -in special la cei care au avut infarct miocardic in antecedente - nu se poate nazui la o hipertrofie a inimii conditionata de incarcare prin efort, deoarece prin ilungirea cailor de difuziune s-ar realiza o inrautatire a situatiei energetice a inimii 191.

in cazul bolnalor coronarieni se urmaresc numai efecte functionale (nu organice!). Se urmareste restitutio ad optimum, nu restitutio ad integrum. Cercetarile efectuate la acesti bolna antrenati au aratat o discreta scadere a actiunii sistemului nervos simpatic asupra aparatului CV manifestata prin usoara scadere a frecventei cardiace, care la randul ei semnifica reducerea consumului periferic de 02 si totodata o imbunatatire a perfuziei miocardice prin diastola alungita si o mai buna irigare a miocardului prin sangele coronarian.
Rolul favorabil al antrenamentului fizic judicios ales si controlat, in tratamentul anginei pectorale de efort sile este astazi acceptat. Se discuta doar natura efectelor sale favorabile.
Posibilitatea dezvoltarii circulatiei colaterale, ca urmare a antrenamentului fizic, este controversata. S-a dovedit insa ca antrenamentul fizic poate scadea raspunsul prin tahicardie si hipertensiune arteriala la o anumita treapta de efort, ceea ce face ca intensitatea" efortului pe care pacientii il pot face (fara a atinge pragul anginos) sa fie mai mare. Pe de alta parte, exista unele do ca, dupa antrenamentul fizic, angina pectorala insasi apare dupa un lucru mecanic cardiac mai mare, exprimat prin valori mai ridicate ale dublului produs" (frecventa cardiaca x presiunea arteriala); in plus, este unanim recunoscut ca, dupa antrenamentul fizic, durata efortului pe care pacientii il pot presta fara a face angina pectorala creste.

Prin urmare, antrenamentul fizic creste atat randamentul efortului fizic, cat si toleranta afectiva a cordului fata de efort, la pacientii cu angina pectorala. Din aceste motive, la tratamentul medicamentos al anginei pectorale, se recomanda adaugarea unui program de antrenament fizic.
Antrenamentul fizic se recomanda numai bolnalor fara complicatii (aritmii semnificative, insuficienta de pompa, insilitate a anginii pectorale etc.) si este strict indidualizat, controlat si adaptat in mod dinamic. O modalitate foarte buna de incepere a programului de antrenament fizic al bolnalor cu angina pectorala de efort sila este mersul pe drept pe distante tot mai lungi, la temperaturi convenabile, atat in spatiul inchis cat si in aer liber.

La mersul, pe drept se pot adauga sedintele de antrenament fizic de rezistenta" (dupa regulile generale expuse la reabilitarea bolnalor in faza a lll-a a infarctului miocardic acut).
La beneficiile fizice ale programului de antrenament se adauga beneficiile psihologice; in plus, mai ales cand antrenamentul fizic se face in grup, dene posibila o reglare mai buna a intregului tratament, incluzand combaterea unor factori de risc ai cardiopatiei ischemice (supragreutatea, fumat etc.) si tratamentul medicamentos.
Ca un rezultat final al kinetoterapiei stiintific efectuate, este cresterea capacitatii de prestatie si implicit a capacitatii de munca a persoanei in cauza, atat in conditii de inima sanatoasa, cat si bolnava /12, 66-82a, s.a./. Este necesara insa o corecta indidualizare.





Tipareste Trimite prin email



loading...






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai