mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Boli cardiace
Index » Boli » Boli cardiace
» Identificarea pacientilor cu risc crescut pentru moartea subita cardiaca si tratament

Identificarea pacientilor cu risc crescut pentru moartea subita cardiaca si tratament


Share





Profilaxia primara a stopului cardiac depinde de abilitatea de a identifica individual pacientii cu risc crescut. Problema trebuie privita in contextul numarului total de evenimente si al grupurilor de populatie in care acestea apar. in ura 39-2A, triunghiul inversat demonstreaza ca incidenta anuala a MSC intr-o populatie de adulti neselectata este de 1-2 la 1000 de indivizi, reflectand clar prelenta acelor pacienti cu boli cardiace coronariene la care MSC este prima manifestare clinica recunoscuta (20-25% din primele evenimente coronariene sunt MSC). Incidenta (% per an) creste progresiv cu adaugarea factorilor de risc coronarieni identificati in populatii fara evenimente coronariene precedente. Factorii de risc cei mai importanti sunt: rsta, tensiunea arteriala crescuta, hipertrofia VS, fumatul, nivelul seric de colesterol crescut, obezitatea si anomaliile electro-cardiografice nespecifice. Acesti factori de risc coronarian nu sunt specifici pentru MSC, dar reprezinta totusi un risc crescut pentru toate decesele de cauza coronariana. Proportia de decese coronariene subite se mentine la aproximativ 50% in toate categoriile de risc. in ciuda riscului relativ crescut de MSC si a multiplilor factori de risc (de la 1-2 la 1000 indivizi per an intr-o populatie neselectata, la 50-60 la 1000 in subgrupuri cu multipli factori de risc pentru boala coronariana), incidenta absoluta ramane relativ redusa, privita din perspecti relatiei intre numarul de indivizi care au avut interventii preventive si numarul de evenimente care pot fi prevenite. Mai exact, 50% reduceri ale riscului de MSC anual ar constitui o imensa scadere relati, dar ar fi necesara o interventie la 200 de indivizi neselectati pentru a preveni o moarte subita. Aceste cifre evidentiaza importanta profilaxiei primare a bolii cardiace coronariene. Controlul factorilor de risc coronarian este singura metoda practica de prevenire a MSC in marile segmentelor populationale, cata vreme majoritatea evenimentelor apar in marile subgrupuri neselectate mai degraba decat in subgrupuri specifice cu risc crescut (ati "Evenimente/an\" cu "Procente/an\" in ura 39-2A). intre factorii de risc crescut, in special cei legati de evenimente cardiosculare majore recente (ca infarctul miocardic, instalarea recenta a insuficientei cardiace, supravietuirea dupa un stop cardiac survenit in afara spitalului), cel mai mare risc de moarte subita apare in primele 6-l8 luni si apoi scade catre nivelul de risc al bolii de baza (. 39-2B). Astfel, interventiile sunt mai eficiente cand sunt initiate precoce.



Pentru pacientii cu manifestari acute sau antecedente de boala coronariana, pot fi identificate subgrupurile and un risc crescut pentru MSC fata de populatia de baza. Faza acuta, de conlescenta si cea cronica a infarctului miocardic furnizeaza grupuri largi de populatie cu risc crescut (modulul 243). Riscul potential de stop cardiac de la debut si in primele 72 de ore dupa IM acut (faza acuta) poate fi de 15-20%. Cel mai mare risc de MSC in relatie cu IM este gasit la subgrupul care prezinta in cursul fazei de conlescenta TV sustinuta sau FV (de la 3 zile la 8 saptamani). O mortalitate mai mare de 50% in 6-l2 luni s-a obsert printre acesti pacienti, cand sunt tratati conventional, iar cel putin jumatate din aceste decese sunt subite. Odata cu progresele tehnicilor de interventie in urgenta, incidenta a scazut impresionant.
Dupa faza acuta a IM, riscul pe termen lung pentru decese in general si MSC este prezis de un numar de factori. Cel
mai important, atat pentru MSC cat si pentru decesele non-MSC, este intinderea leziunii miocardului produsa in timpul evenimentului acut. Aceasta este ilustrata de gradul de reducere a fractiei de ejectie (FE), capacitatea functionala si/sau aparitia insuficientei cardiace. Frecventa in crestere a CVP, cu un platou peste nivelul de 10-30 CVP pe ora in monitorizarea ambulatorie pe 24 de ore, indica de asemenea un risc crescut, dar formele ansate (TV nesustinuta, in salve) sunt probabil cele mai importante pentru prognostic. CVP interactioneaza puternic cu fractia de ejectie (FE) scazuta a ventriculului stang. Combinatia dintre CVP frecvente, salve sau TV nesustinuta si o FE < 30% indica pacientii cu un risc anual de 20%. Riscul scade mult cu reducerea frecventei CVP si absenta formelor ansate, ca si cu marirea FE. in ciuda implicatiilor asupra riscului a CVP postinfarct, nu s-a demonstrat imbunatatirea prognosticului dupa supresia CVP (modulul 231).
Gravitatea bolii de baza, determinata de orice cauza, si/ sau semnele clinice sugestive pentru riscul de MSC (adica supravietuirea dupa un stop cardiac extraspitalicesc neasociat cu IM acut) identifica pacientii cu risc foarte mare pentru un nou stop cardiac (recurent). Supravietuirea dupa un stop cardiac extraspitalicesc este predicti pentru o rata a stopului cardiac de pana la 30% intr-un an, in absenta interventiilor specifice ( mai jos).
O regula generala este aceea ca riscul de MSC este aproximativ jumatate din rata mortalitatii totale cardiosculare. Astfel, riscul de MSC este de aproximativ 20% pe an pentru pacientii cu boli coronariene ansate sau cardiomiopatie dilatati, destul de severe pentru a determina o rata a mortalitatii totale de 40% intr-un an. Dupa cum se arata in ura 39-2A, subgrupele cu risc foarte mare cuprind segmente de populatie (procente/ an) predictive pentru stopul cardiac sau MSC; dar impactul asupra populatiei in general, indicat de numarul absolut al evenimentelor ce pot fi prevenite ("Evenimente/an\"), este considerabil mai mic. Cerintele pentru a realiza un impact major asupra populatiei sunt profilaxia eficienta a bolilor de baza si/sau noi date epidemiologice care ar permite o identificare mai corecta a subgrupurilor in cadrul populatiei generale.

TRATAMENTIngrijirea pacientului care face colaps cuprinde patru etape: (1) interventia initiala si suportul vital de baza; (2) suportul vital ansat; (3) ingrijirea postresuscitare si (4) ingrijirea pe termen lung. Interventia initiala si suportul vital de baza pot fi asigurate de medici, asistente, personal paramedical si persoane instruite in acest sens. Gradul de competenta necesar creste pe masura ce pacientul trece in etapele de suport vital ansat, ingrijire postresuscitare si ingrijire pe termen lung.
Interventia initiala si suportul vital de baza Interventia initiala confirma daca colapsul este datorat cu aderat stopului cardiac. Obserrea miscarilor respiratorii, a coloratiei tegumentului si prezenta sau absenta pulsului carotidian sau femural vor indica imediat daca a aparut stopul cardiac ce pune in pericol viata. indata ce un stop cardiac este suspectat sau confirmat, contactarea unui sistem de asistenta in urgenta (de ex., 911) devine o prioritate.


Respiratia agonizanta poate persista un timp scurt dupa debutul stopului cardiac, dar e important sa fie detectat stridorul sever cu puls persistent, un semn caracteristic pentru aspiratia de corp strain sau mancare. Daca se suspecteaza aceasta, manevra Heimlich executata prompt ( mai jos) poate elimina corpul obstructiv. O lovitura precordiala sau o "pocnitura\", aplicata ferm cu pumnul la nivelul jonctiunii treimii medii cu cea inferioara a sternului poate uneori elimina TV sau FV, dar exista riscul transformarii TV in FV. De aceea, s-a recomandat utilizarea loviturii precordiale ca tehnica de suport vital ansat, atunci cand monitorizarea si defibrilarea sunt disponibile. Aceasta recomandare consertoare de aplicare a tehnicii ramane controversata.
A treia manevra in cursul raspunsului initial este degajarea cailor respiratorii. Capul fi impins spre spate si barbia ridicata astfel incat orofaringele sa poata fi explorat pentru curatarea cailor aeriene. Se indeparteaza corpii straini sau dantura falsa, iar manevra Heimlich poate fi facuta daca exista un motiv de a suspecta prezenta unui corp strain in orofaringe. Daca se suspecteaza stopul respirator ce precipita stopul cardiac, se aplica o a doua lovitura precordiala dupa dezobstructia cailor aeriene.
Suportul vital de baza, mai bine cunoscut ca resuscitare cardiorespiratorie (RCR), este instituit pentru a mentine perfuzia organelor pana cand poate fi efectuata interventia definiti. Elementele RCR sunt silirea si mentinerea ventilatiei plamanilor si compresia pieptului. Respiratia gura-la-gura poate fi folosita daca echipamentul de salre specific nu e imediat disponibil (de ex., cai artificiale orofarin-giene, obturator esofagian, masca Ambu cu oxigen). Tehnicile ventilatorii conventionale in cadrul RCR necesita insuflarea plamanilor de 10 -l2 ori pe minut, adica o insuflatie dupa fiecare cinci compresii toracice, cand resuscitarea e realizata de doua persoane si doua insuflatii succesive dupa 15 compresii toracice, cand o singura persoana asigura atat ventilatia, cat si compresia toracelui.
Comprimarea toracelui se realizeaza deoarece se presupune ca prin compresia cordului acesta isi mentine functia de pompa prin umplerea si golirea secventiala a atriilor si ventriculilor, cu lve competente care sa asigure directia fluxului. Tehnica e ilustrata in ura 39-3. Palma unei maini se aplica pe sternul inferior, cu podul palmei celeilalte maini pe fata dorsala a primeia. Sternul e apasat cu bratele intinse, cu o rata de aproximativ 80-l00/min. Forta fi suficienta pentru a comprima cordul cu 3-5 cm, iar relaxarea este brusca.
Suportul vital ansat Suportul vital ansat este realizat pentru a asigura ventilatia adecta, controlul aritmiilor cardiace, silizarea statusului hemodinamic (tensiunea arteriala si debitul cardiac) si resilirea perfuziei adecte a organelor. Manevrele terapeutice folosite pentru atingerea acestor obiective includ (1) intubatia cu sonda endotraheala, (2) defibrilarea/cardioversia si/sau electrostimularea si (3) asigurarea unei linii intravenoase. Ventilatia cu O2 (sau aerul din camera, daca O2 nu e imediat disponibil) poate ameliora prompt hipoxemia si acidoza. Viteza cu care sunt realizate defibrilarea/cardioversia este un element important pentru reusita resuscitarii. Cand este posibil, defibrilarea imediata trebuie sa preceada intubatia si insertia unei linii intravenoase; RCR trebuie facuta in timp ce defibrilatorul se incarca.

Cauza acestor limitari ale terapiei medicamentoase si ale metodelor chirurgicale, tratamentul prin DCI a devenit cea mai utilizata strategie la supravietuitorii unui stop cardiac. DCI au o rata de reusita foarte buna in detectarea si conversia aritmiilor ce ameninta viata, dar imbunatatirea evolutiei pe termen lung nu este inca bine documentata.
Studiul ESVEM a sugerat ca suprimarea ambulatorie a aritmiilor bazata pe monitorizare este echilenta cu testarea ghidata electrofiziologic, predicti pentru evolutia pe termen lung. Aceasta concluzie a generat o controversa ce ramane a fi rezolta.



Tipareste Trimite prin email



loading...






Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Boli:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai