mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  



Substante toxice
Index » Tulburari psihiatrice » Substante toxice
» Monoxidul de carbon

Monoxidul de carbon


Share





Monoxidul de carbon se produce in cantitati mari industrial, precum si prin folosirea motoarelor cu combustie interna si a instalatiilor casnice si prin combustia incompleta a lemnului, gazelor naturale si a tutunului. In plus, clorura de metilen, un solnt prezent in solutiile care indeparteaza vopseaua, este meolizat la monoxid de carbon.
Monoxidul de carbon este absorbit rapid la nil pulmonar si se leaga de hemoglobina (generand carboxihemoglobina) cu o afinitate mai mare decat cea a oxigenului de 210 ori. Aceasta limiteaza transportul oxigenului prin hemoglobina si scade eliberarea tisulara a oxigenului (curba de disociere a oxigenului se deplaseaza la stanga). Monoxidul de carbon se combina si cu mioglobina, scazand capacitatea acesteia de a se cupla cu oxigenul, precum si cu citocrom oxidaza mitocondriala, inhiband astfel respiratia celulara. Efectul net este reprezentat de hipoxie tisulara sera, meolism anaerob si acidoza lactica. in momentul cand expunerea la monoxid de carbon este oprita, se produce disocierea complexelor hemoglobina-monoxid de carbon, acesta din urma fiind excretat pulmonar. in aerul din incaperi, monoxidul de carbon are un timp de injumatatire de 4-6 ore; acesta scade la 40-80 de minute prin respiratia de oxigen 100% si la 15-30 minute prin oxigenoterapie hiperbara. Timpul de injumatatire aparent dupa expunerea la clorura de metilen este in mod considerabil mai lung.


Toxicitate clinica Manifestarile intoxicatiei cu monoxid carbon includ respiratii scurte, dispnee, tahipnee, cefalee, labilitate emotionala, confuzie, afectarea rationamentelor, neindemanare si sincopa. Se pot intalni si greata, varsaturile si diareea. in intoxicatiile sere se produc edem cerebral, coma, deprimarea respiratiei si edem pulmonar. Manifestarile cardiovasculare includ dureri ischemice precordiale, aritmii, insuficienta cardiaca si hipotensiune. La pacientii comatosi, in punctele supuse presiunii pot aparea pustule sau cule (bule). Mioglobinuria secundara necrozei musculare poate produce insuficienta renala. Culoarea "rosie ca cireasa\" a tegumentelor si mucoaselor se intalneste rar, de obicei fiind prezenta cianoza. Se pot produce modificarea campului vizual, orbire si turgescenta noasa cu edem papilar sau atrofie optica. Determinarea gazelor sanguine evidentiaza acidoza meolica, PO2 normala, scaderea saturatiei in oxigen (determinata mai degraba prin masurare oximetrica directa a CO, decat prin calcul sau pulsoximetrie), si Pco2 variabila.
Dupa expuneri de durata scurta, valori ale fractiei de carboxihemoglobina de 15-20% sunt asociate cu simptomatologie usoara, 20-40% cu simptome moderate, la 40-50% exista manifestari sere, iar nilurile mai mari de 60% sunt deseori fatale. Prin prelungirea expunerii, toxicitatea apare la procentaje mai scazute. Creatinifosfokinaza si lactic dehidrogenaza din ser pot aa valori crescute.
Pacientii cu pierderea constientei au risc de sechele neuropsi-hice persistente, care se evidentiaza la 1-3 saptamani dupa accident. Manifestarile acestora sunt variate, de la modificari minime ale personalitatii si afectarea activitatii intelectuale, pana la deficite neurologice majore cum sunt orbirea, surditatea, lipsa coordonarii si parkinsonism.


Diagnostic Diagnosticul este confirmat prin determinarea fractiei de carboxihemoglobina. Daca aceasta nu poate fi masurata, se poate utiliza pentru estimarea sa diferenta intre saturatia de oxigen calculata cu pO2 si cea masurata prin co-oximetrie.


TRATAMENT

Pacientii vor fi scosi din mediul in care s-a produs accidentul. Pacientii constienti vor primi oxigen prin masca unisens, cu un debit de 10 ml/min, pana cand nilul monoxidului de carbon este mai mic de 10% si toate simptomele au disparut. Sugarii si femeile gravide necesita prelungirea tratamentului timp de mai multe ore, deoarece hemoglobina fetala are o afinitate mare pentru monoxidul de carbon.
Intubatia endotraheala si ntilatia mecanica cu oxigen 100% sunt indicate la pacientii cu coma, disfunctie semnificativa a SNC sau insilitate cardiovasculara. Aritmiile si hipoten-siunea sunt tratate in modul obisnuit. Pacientii cu coma, sincopa, convulsii sau cei cu semne disfunctionale neurologice sau cardiovasculare care nu cedeaza la administrarea oxigenului si la terapia de sustinere, sunt candidati pentru oxigenoterapia hiperbara. Aceasta reduce durata toxicitatii si poate preni dezvoltarea sechelelor tardi.



Tipareste Trimite prin email








Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2021 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor




  Sectiuni Tulburari psihiatrice:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai