Din aceasta categorie fac parte amfetaminele, bronhodilatatoarele de tipul albuterolului si metaproterenolului, decongestionantele cum sunt efedrina, pseudoefedrina, fenilefrina si fenilpropanolamina. Amfetaminele stimuleaza atat receptorii a adrenergici, cat si pe cei |3 adrenergici, in timp ce bronhodilatatoarele sunt in principal beta agonisti, iar decongestionantele, alfa agonisti. Aceste substante se absorb rapid din tractul gastrointestinal, ating nivelul maxim la 1-2 ore consecutiv ingestiei. Ele sunt baze slabe, cu lori ale pKa cuprinse intre 8 si 10 si cu un volum de distributie de 2-6 l/kg corp. Acesti agenti se elimina atat prin meolizare hepatica, cat si prin excretia urinara a substantelor ca atare. Excretia este accentuata in cazul urinelor acide si este lenta daca urina este alcalina. Timpul de injumatatire riaza de la 2-8 ore pana la 6-34 ore, in functie de debitul urinar si pH.
Toxicitate clinica Efectele se instaleaza la 30-60 minute de la ingestie si includ greata, rsaturile, diareea si colicile abdominale. in mod obisnuit, pacientii vorbesc mult, sunt iriili, confuzi, exista delir, cefalee, halucinatii auditive si vizuale, tremor, tahicardie, palpitatii, hipertensiune si hiperre-flexie. Alte semne sunt midriaza, uscaciunea gurii, paloarea, tahipneea. in intoxicatiile severe, exista hiperpirexie, convulsii, rabdomioliza, crize hipertensive, hemoragii intracraniene, aritmii cardiace si colaps cardioscular. Bronhodilatatoarele produc hipotensiune, ca urmare a sodilatatiei mediate prin receptorii |3, iar decongestionantele pot produce bradicardie reflexa, secundara hipotensiunii mediate a adrenergic.
Diagnostic Aceste substante se pot identifica in urina prin screening toxicologic, dar dozarile cantitative sunt inutile.
TRATAMENT
Decontaminarea gastrointestinala se efectua de urgenta. Tratamentul de sustinere include tratamentul agitatiei si convulsiilor cu benzodiazepine sau barbiturice; tratarea hipertensiunii cu labetalol, nifedipin sau fentolamina; hiper-pirexia se rezol prin impachetari reci, iar agitatia prin sedative si, la nevoie, prin paralizie musculara. Xilina si propranololul sunt preferate in tratamentul tahiaritmiilor ventriculare. Desi teoretic este eficace in cresterea eliminarii substantei, diureza acida nu se recomanda, datorita lipsei studiilor privind eficacitatea sa si riscurile, de exemplu, agrarea acidozei si precipitarea insuficientei renale prin mioglobinurie.