Este rezultatul expunerii la actiunea substantelor chimice care oxideaza fierul hemo-globinic din forma feroasa (Fe2+) la cea ferica (Fe3+). Oxidarea concomitenta a proteinei hemoglobinice poate duce la precipitarea sa (corpi Heinz) si la anemie hemolitica (cu resturi celulare vizibile pe frotiul sanguin periferic). Agentii oxidanti includ anilina si deritii sai, aminofenolii, aminofenonele, cloratii, dapsona, anestezice locale cum sunt benzocainele, nitritii, nitratii, naftalina, nitrobenzenul si substantele inrudite, oxizi ai nitrogenului, sulfonamidele, fenazopiridinele, prima-china si antimalaricele inrudite.
Methemoglobina (hemoglobina ferica) nu are capacitate de transport al oxigenului si, cand este in exces, produce anemie functionala si deplasarea spre stanga a curbei de disociere a oxigenului, limitand astfel eliberarea acestuia la nivel tisular. Simptomele se datoreaza hipoxiei si meolismului anaerob.
Multiple sisteme actioneaza in mod normal pentru a mentine methemoglobinemia la concentratii fiziologice (1% din totalul hemoglobinei). Sistemele de neutralizare a oxidarii utilizeaza acidul ascorbic si agentii cu grupari sulfhidril de tipul gluta-tionului. Mecanismele care reduc methemoglobina la oxihemo-globina includ NADH-methemoglobin reductaza (responsabila de 95% din activitatea de acest tip), NADPH-methemoglobin reductaza, acidul ascorbic, glutationul redus. Cand intervine albastrul de metilen, un cofactor, capacitatea NADPH-ului hemoglobin reductazei este mult crescuta. Deoarece aceasta enzima este dependenta de NADPH, indivizii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza prezinta o profunda deteriorare a capacitatii de reducere a methemoglobinei dupa expunerea oxidanta.
Manifestari clinice ale intoxicatiei La concentratii ale methemoglobinei mai mari de 15% (15g/l sau 1,5 g/dl in lori absolute) se produce cianoza, refractara la oxigenoterapie, cu posibila tenta gri-maronie. Pacientii raman asimptomatici, pana cand nivelul methemoglobinei ajunge la 20-30%, moment in care apar fatigabilitatea, cefaleea, tahicardia, ameteala si slabiciunea. La lori mai mari de 45% se pot produce dispnee, bradicardie, hipoxie, acidoza, convulsii, coma si aritmii cardiace. Un procent peste 70% este rapid fatal. Anemia hemolitica poate produce hiperpotasemie si insuficienta renala.
Diagnostic Diagnosticul este confirmat prin masurarea nivelului de methemoglobina cu co-oximetrul, un analizor al unor gaze sangvine arteriale. Daca nu este de folos acesta metoda, nivelurile de methemoglobina pot fi estimate ca diferenta intre saturatia in oxigen calculata prin pO2 si cea masurata direct. Saturatia in oxigen determinata prin puls-oximetrie poate avea lori fals normale. Sangele care contine o cantitate mare de methemoglobina are o culoare ciocolatie atunci cand este pus pe o hartie de filtru si este at cu cel normal. Culoarea ciocolatie nu redevine roz atunci cand se barboteaza oxigen printr-un tub cu sange, dar se normalizeaza prin adaugarea cianurii de potasiu 10%. In sfarsit, screening-ul toxicologic al sangelui si al urinei poate identifica substanta chimica sau medicamentul care au actionat ca agent oxidant.
TRATAMENT
Daca substanta toxica a fost ingerata recent, fi indepartata prin decontaminare gastrointestinala. Majoritatea agentilor oxidanti sunt meolizati rapid, facand diureza ineficienta. Ar putea fi administrat oxigen suplimentar. in functie de compusul specific, dializa poate sau nu sa fie eficienta. Albastrul de metilen este indicat la o methemoglobinemie mai mare de 30 g/l (doar cianoza singura nu este un factor care indica necesitatea administrarii albastrului de metilen). La pacientii cu anemie sau afectare cardiosculara, albastrul de metilen se poate administra la niveluri mai scazute ale methemoglobinemiei, datorita unui risc mai mare de hipoxie tisulara. Albastrul de metilen se administreaza in doze de 1-2 mg/kg corp, sub forma de solutie 1%, in 5 minute. Daca nu se obser o reactie poziti in decurs de 1 ora, doza se poate repeta. Un nivel al methemoglobinei de 40 g/l scade la jumatate in 1 -2 ore. Atata timp cat agentul oxidant persista in organism, el genera methemoglobina si vor fi necesare doze suplimentare de albastru de metilen. Efectele adverse ale acestuia sunt durere precordiala, dispnee, neliniste, tremor; o coloratie albastra tranzitorie a tegumentelor si urinei; cresterea lorilor methemoglobinei la administrarea unor doze crescute (mai mari de 7 mg/kg corp). Albastrul de metilen este contraindicat la pacientii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, deoarece poate cauza hemo-liza. Daca loarea methemoglobinei este foarte mare, daca pacientul este refractar la albastru de metilen sau daca pacientul are deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, se poate efectua exsanguinotransfuzia.
