Cianura de hidrogen este folosit in deratizari (rodenticid) si in industria chimica. Sarurile sale se utilizeaza in prelucrarea foto, in metalurgie, electroliza industriala, curatarea metalelor si in prelucrarea minereurilor. Compusii organici care contin cianuri sunt folositi in industria maselor plastice, ca deratizante etc. Glicozidele cu continut de cianuri se gasesc in semintele cireselor, prunelor, piersicilor, caiselor, perelor, merelor si in cele de fasole.
Cianurile inhiba citocromoxidaza din mitocondrii si in consecinta blocheaza transportul electronilor, producand scaderea utilizarii oxigenului si reducerea meolismului oxidativ. Acidoza lactica apare ca o consecinta a meolismului anaerob. Cianurile sunt absorbite rapid din stomac, plamani si de pe suprafetele mucoase sau tegumentele fara solutii de continuitate. in stomac reactioneaza cu acidul clorhidric, rezultand acidul cianhidric, care se absoarbe sub forma ionului de cianura (CN~). Cianura se leaga in proportie de 60% de proteine, se concentreaza in hematii si are un volum de distributie de 1,5 l/kg cop. Este meolizata de catre o enzima mitocondriala (rodanaza), care mediaza transferul sulfului de pe tiosulfat pe ionul de cianura, producand tiocianat, excretat urinar.
Manifestari clinice Doza potential letala de cianura de potasiu sau de sodiu este de 200-300 mg, iar cea de acid cianhidric de 50 mg. Efectele benigne se instaleaza in cateva secunde dupa inhalare si la aproximativ 30 de minute de la ingestie. Manifestarile initiale constau in cefalee, lesin, rtij, stare de excitatie, neliniste, senzatie de arsura la nil bucal si faringian, dispnee. Semnele cardiovasculare sunt tahicardia si hipertensiunea. Greata, varsaturile si transpiratiile sunt frecnte. Poate fi detectata o aroma de migdale in respiratie. Efectele tardi includ coma, convulsiile, opistotonosul, trismusul, paralizia, depresia respiratiei, edemul pulmonar, aritmiile, bradicardia si hipotensiunea. Corelatia dintre nilul sanguin al cianurilor si simptomatologie este variabila: valori sub 8 [imol/1 (0,02 mg/l) nu genereaza nici un fel de manifestari clinice, un nil de 20-40 [imol/1 (0,05-0,1 mg/dl) produce inrosirea fetei si tahicardie, valori de 40-l00 [imol/1 (0,1-0,25 mg/dl) au drept consecinta obnubilarea, la 100-200 [imol/1 (0,25-0,3 mg/dl) se produce coma si depresie respiratorie, iar valori mai mari de 120 [imol/1 (0,3 mg/dl) sunt letale. Alte modificari paraclinice in intoxicatia sera constau in acidoza lactica si scaderea diferentei intre saturatia cu oxigen arteriala si cea noasa. Anomaliile ECG includ tahiaritmii si bradiaritmii, cum este ritmul nodal sau idiontricular, disocierea AV si reducerea progresiva a ritmului cardiac.
Diagnostic Desi masurarea nilului total de cianura serica va confirma diagnosticul, determinarea cianurii nu este realizata de rutina. Diagnosticul si decizia de tratament trebuie, pentru aceasta, sa se bazeze pe constatarile clinice.
TRATAMENT
Se va efectua de urgenta decontaminarea gastrointestinala si se va institui terapia de sustinere a functiilor vitale. Deoarece dozarile sanguine ale cianurilor sunt greu de realizat, se va efectua terapie cu antidoturi (kit-ul de antidoturi anticianuri Lilly), care consta in administrarea nitritului de amil, nitritului de sodiu si tiosulfatului de sodiu, concomitent cu oxigeno-terapia in doze mari pentru pacientii care prezinta alterarea statusului mental, semne vitale anormale si acidoza meolica. Logica administrarii antidoturilor este urmatoarea: nitritii induc methemoglobinemie; methemoglobina are o afinitate mai mare pentru cianuri decat citocromoxidaza, producand disocierea cianurilor de pe enzima respectiva; tiosulfatul reactioneaza cu cianurile, care sunt eliberate lent din cian-methemoglobina, generand tiocianatul relativ netoxic, care se excreta urinar. Oxigenul modifica legarea cianurilor de situsurile citocrocromoxidazei si creste eficacitatea nitritului si tiosulfatului de sodiu, servind si drept substrat meolic. Nitritul de amil se administreaza timp de 30 de secunde in fiecare minut. Fiola se sparge intre doua bucati de pansament si se plaseaza la nilul cailor aeriene, pacientul inspirand spontan substanta sau aceasta fiind hiculata prin ntilatie pe masca. O noua fiola se va folosi la fiecare 3 minute. Aceasta procedura va continua pana cand nitritul de sodiu devine disponibil, ea putand fi omisa in cazurile in care s-a efectuat intubatia endotraheala. Nitritul de sodiu se administreaza intranos sub forma de solutie de 3%, cu o viteza de 2,5-5 ml/minut, pana la o doza totala de 10-l5 ml (300-450 mg). Tiosulfatul de sodiu va fi administrat consecutiv, intranos, sub forma unei solutii 25%, in cantitate de 50 ml (12,5 g), timp de 1-2 minute. In cazul simptomelor recurente sau persistente, se vor administra doze integrale sau reduse la jumatate din nitrit de sodiu si tiosulfat de sodiu. Valoarea terapiei cu oxigen hiperbar trebuie avuta in dere la pacientii care nu raspund la terapia cu antidot.
