Numarul limitat de donatori si costul relativ ridicat al transtului cardiac au facut ca aceasta metoda sa fie rezervata acelor pacienti care au sanse mari de a supravietui si de a duce o viata normala ulterior transtului. Conform datelor din ghidurile curente, se estimeaza ca numarul de potentiali donatori in S.U.A. este doar de 2000 pe an pentru un lot de cel putin 20.000 de candidati pe an. Se fac incercari de a creste deschiderea spre donatie atat a medicilor cat si a publicului. Candidatii optimi pentru aceasta interntie sunt acei pacienti capabili sa revina la o viata functionala dupa inlocuirea cordului (elul 234-l). Acest lucru presupune ca pacientul sa fie o persoana cu functii mentale normale, compliant la tratamentul medical, care nu sufera afectari sere, in stadii terminale ale altor organe datorate insuficientei cardiace si nu au alte boli sistemice ca diabetul zaharat ser, boli vasculare de colagen sau nu sunt HIV-pozitivi. Hipertensiunea pulmonara de lunga durata sau embolia pulmonara recurenta si infarctul pot produce hipertensiune pulmonara irersibila, ce duce la deces intraoperator. O serie de centre de transt au initiat transtul cardiac la nou-nascuti cu ntricul stang hipoplazic, dar experienta in ceea ce priste supravietuirea pe termen lung este inca foarte limitata.
Alegerea momentului de realizare a transtului cardiac poate fi dificila si necesita silirea incapacitatii curente a pacientului, silizarea conditiei pacientului si aprecierea posibilitatii de supravietuire in urmatoarele 6-l2 luni. in general, o fractie de ejectie a ntriculului stang mai mica de 15-20% si prezenta aritmiilor ntriculare sere indica o rata de supravietuire la 1 an de 50% sau mai putin. Estimarea prognosticului ramane inca foarte mult sub semnul intrebarii. Un consum maximal de oxigen in timpul efortului (Vo2 maximal) < 10 ml O2/kg/min indica de obicei sanse mici de supravietuire timp de 1 an si constituie un criteriu de candidatura la transt in unele programe. Valori ale Vo2 maximal cuprinse intre 10-l4 ml O2/kg/min sunt intr-o categorie limita, valori >14 prezicand de obicei supravietuirea sigura de 1 pana la 2 ani. Deoarece indicatiile de transt cardiac, ca modalitate de tratament a insuficientei cardiace, sunt in crestere, fara o crestere corespunzatoare a numarului de donatori disponibili, s-a ajuns la perioade de asteptare prelungite de 2 ani sau chiar mai mult. Acest timp prelungit impune o ingrijire medicala mai riguroasa a pacientului aflat in asteptarea transtului, cu monitorizarea electrolitilor, statusului fluidic si a starii generale de bine. Terapia agresiva a insuficientei cardiace congesti cu doze mari de inhibitori ai enzimei de conrsie a angiotensinei si beta-blocanti, precum si monitorizarea meticuloasa a electrolitilor serici si a functiei renale au dus la silizarea si, de multe ori, la imbunatatirea statusului functional al pacientilor care asteapta un donator. Aceasta a condus la hotararea ca 30-40% din pacientii de pe liste sa fie pusi "in asteptare\" datorita statusului lor ameliorat. Daca acesti pacienti isi pot mentine starea lor imbunatatita sau aceasta ulterior se va deteriora, ramane de vazut. Spitalizari repetate pot fi necesare. Pacientii pot deni dependenti de dopamina sau dobutamina pentru mentinerea unui debit cardiac adecvat. Aceasta dependenta face ca pacientul sa devina o prioritate maxima ("status I\") in derea transtului.
Pe langa metodele farmacologice de mentinere in viata a pacientului pana la realizarea transtului se folosesc uneori si tehnici de natura mecanica, atunci cand terapia farmacologica nu mai este eficienta. Se folosesc curent trei tehnici de natura mecanica. Primul procedeu este balonul de contrapulsatie intraaortic care poate mari debitul cardiac cu 15-20%. A doua metoda este un dispozitiv de asistare a ntriculului stang (DAVS), care goleste sangele din ntriculul stang printr-un tub plasat in apex si il pompeaza in aorta abdominala printr-un dispozitiv actionat electric. Acest sistem este foarte eficient si a fost folosit timp de cateva luni, cu transt ulterior reusit. Limitele sunt impuse de insuficienta ntriculului drept si/sau rezistenta vasculara pulmonara crescuta, deoarece DAVS nu "descarca\" ntriculul drept. Probleme bine cunoscute raman infectiile la care se adauga formarea de trombi in interiorul dispozitivului. in final, inlocuirea mecanica completa a inimii este de asemenea aplicata in unele centre de transt. Aceasta inlocuire completa inlatura problema insuficientei ntriculare drepte, dar este limitata de complexitatea mare a dispozitivului, care poate duce la formarea de trombi si la embolii sistemice.
Pacientii care au fost asistati mecanic si primesc un cord de la un donator au, conform statisticii, aceeasi durata de supravietuire la 1 an ca si pacientii care sunt transtati direct.
Nu s-au facut in general studii de compatibilitate tisulara intre donator si primitor din cauza dificultatilor in obtinerea unei potriviri perfecte si a lipsei de corelare dintre compatibilitate si rezultat. Marimea, compatibilitatea ABO, limfocitele cu antigenitate incrucisata negativa si evitarea transtarii de la un donor citomegalovirus (CMV)-pozitiv la un primitor citomegalovirus (CMV)-negativ sunt mult mai importante.
PROCEDEU OPERATOR
Chirurgul scoate cordul bolnav dar lasa pe loc peretele posterior al atriului drept si nele ca superioara si inferioara. De asemenea, se lasa pe loc peretele posterior al atriului stang si nele pulmonare intacte, in continuare se scoate in intregime inima de la donator, prin incizarea peretelui posterior al atriului drept si stang, care permite suturarea ulterioara a marginilor atriului stang al donatorului cu cele ale primitorului si a marginilor atriului drept al donatorului cu cele ale primitorului, cu anastomoza pentru trunchiul aortei si arterei pulmonare.
