mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  
termeni medicali
Tumori benigne de ovar
Index » Patologia chirurgicala ginecologica » Tumori benigne de ovar
» Cancerul de vagin

Cancerul de vagin


Share



Tumorile maligne primare de la nivelul ginului reprezinta sub 2% din neoplaziile din sfera genitala feminina. Cele mai frecvente procese neoplazice de la acest nivel sunt tumori metastatice cu punct de plecare cervical sau endometrial si mai rar o-rian sau rectosigmoidian. Cel mai frecvent tip histologic este carcinomul spinocelular.

LEZIUNI PRECANCEROASE
Modificarile precancerose de la nivelul ginului sunt atipii celulare epiteliale similare cu cele de la nivelul vulvei si colului uterin, dar mai putin frecvente. Totusi, aspectul histologic este similar cu cel al leziunilor precanceroase de la orice nivel al tractului genital inferior. De aceea, se folosesc aceleasi denumiri de displazie usoara, moderata, severa si carcinom in situ. Se foloseste termenul de VAIN (ginal intraepitelial neoplasia) cu semnificatiile cunoscute:
- VAIN I - displazie usoara.


- VAIN II - displazie moderata.

- VAIN III - displazie severa pana la carcinom in situ.
VAIN apar mai frecvent la femeile la care s-a diagnosticat si o neoplazie cervicala intraepiteliala, dupa cum exista un risc crescut de a dezvolta o leziune ginala precanceroasa la pacientele diagnosticate si tratate anterior pentru un neoplasm vulr. Aceasta predispozitie de a dezvolta leziuni precanceroase la nivelul tractului genital inferior a fost considerata un "defect de sistem\" si defineste susceptibilitatea crescuta a tesutului epitelial al tractului genital inferior de a suferi modificari celulare atipice pana la cancere inzive ia anumiti indivizi.
Etiopatogenie
La fel ca si pentru cancerul de col, exista factori predispozanti pentru aparitia bolii a caror loare insa nu s-a putut demonstra inca cert: boli venerice, infectia cu herpes virus tip II, infectia HPV, terapia iradianta a tractului genital inferior pentru o alta neoplazie, tratamentul imunosupresiv si chimioterapie.


Depistare si diagnostic

Deoarece leziunile precanceroase ginale sunt in general asimptomatice, depistarea lor se face in cursul screeningului citologic, cele mai multe cazuri descoperindu-se la femei care au urmat anterior un tratament pentru o leziune intraepiteliala la nivelul colului uterin. Odata ce s-a depistat o zona anormala a epiteliului ginal, se impune imediat biopsia pentru confirmare histologica si evidentierea severitatii modificarilor displazice. Adeseori pentru vizualizarea mai buna a zonei anormale este necesara colposcopia pentru realizarea unei biposii tintite. La fel ca in cazul neoplasmului de col, in momentul colposcopiei se repeta examenul citologic Babes-Papanicolau. Tehnicile colposcopice sunt similare celor folosite la investigarea colului, adeseori fiind necesare specule ginale de dimensiuni mai mari pentru o buna vizualizare a intregului gin. Recoltarea biopsiei este in general putin dureroasa si nu necesita anestezie locala care poate fi la fel de neplacuta ca si biopsia insasi. O metoda mai putin precisa de a identifica zona care trebuie biopsiata este badijonarea ginului cu solutie Lugol si recoltarea biopsiei din zonele care nu se coloreaza. Pentru ca aceasta proba sa aiba loare, epiteliul ginal trebuie sa fie bine estrogenizat astfel incat sa fie suficient glicogen epiteiial pentru a reactiona cu solutia Lugol. Deoarece aceste femei sunt in general in menopauza, in unele cazuri se impune inaintea examinarii tratament local cu creme sau ovule cu estrogeni timp de o saptamana.
Este important de stiut ca in general cancerul ginal este multifocal si ca, desi de obicei leziunile apar in treimea proximala, ele pot fi localizate oriunde la nivelul ginului, impunandu-se o examinare atenta a acestuia in cazul unei citologii suspecte.


Tratament

Principiul terapeutic de baza in cazul acestor afectiuni este eradicarea completa a epiteliului ginal anormal. Leziunile mici, in general cele localizate la nivelul apexului cervical la pacientele cu histerectomie, se pot exciza local. Totusi, exciziile mari necesita grefe de piele libera despicata, si din acest motiv adeseori se aleg alte modalitati terapeutice.
Alternativele terapeutice nechirurgicale se adreseaza tot distrugerii epiteliului modificat. Terapia iradianta, folosita adesea in trecut, lasa cicatrici defectuoase si, de aceea, nu se mai recomanda in tratamentul bolii neinzive. Datorita vecinitatii cu ca urinara si rectul si necesitatii folosirii unor noi metode, crioterapia este des folosita in prezent. Alte metode nechirurgicale sunt porizarea laser si aplicarea locala de unguente cu 5-fluorouracil (5-FU) mai ales pentru leziunile diseminate si in mod particular pentru cele infectate HPV.In cazul porizarii laser cu dioxid de carbon, raza este tintita colposcopic asupra tesutului anor-
mal. Se poate folosi si aplicarea de solutie Lugol pentru identificarea exacta a zonelor lezionale. Metoda necesita anestezie locala. Gradul distructiei tisulare este ajustata prin puterea laserului, cel mai frecvent utilizandu-se o putere de 20 watts care pot ajunge la o profunzime de 2-4 mm. Cate zile pacienta avea o leucoree mai abundenta dar vindecarea completa a leziunilor se face in 2-3 saptamani. Desi nu exista o experienta pe termen lung a acestei modalitati terapeutice, rezultatele par a fi foarte bune. Pacientele trebuie urmarite in primul an la un intrel de 4 saptamani prin examen Babes-Papanicolau si colposcopie si apoi la 6-l2 luni.
Unguentele cu 5-FU 5% se folosesc in aplicatii locale timp de 7 zile folosind un aplicator ginal bine dozat. Deoarece crema este iritanta trebuie asociat un unguent cu oxid de zinc la nivelul vulvei. Daca pacienta acuza iritatie locala excesi, tratamentul se opreste in mai putin de 7 zile. Un ciclu terapeutic trebuie repetat la 3-4 saptamani daca procesul persista. Exista cazuri in care tratamentul se prelungeste 10-l4 zile si atunci interlul intre cure creste la 2-3 luni. Leziunile cu cruste albicioase subtiri (hiperkeratoze) sunt mai putin sensibile la acest tratament. Pe de alta parte femeile in postmenopauza tolereaza mai prost acest tratament din cauza atrofiei epiteliului ginal si este necesara folosirea de doze mai mici. Se folosesc doze reduse la 1/3 zilnic timp de 10 saptamani, rezultatele fiind foarte bune. Acest tratament local cu 5-FU este de electie pentru tratamentul leziunilor diseminate, multifocale.
Este cert ca peste 90% din leziunile intraepi-teliale ginale se localizeaza in 1/3 proximala a ginului. Pentru aceste leziuni, mai ales aparute dupa histerectomie, se opteaza pentru excizia chirurgicala. Pentru leziunile multifocale si pentru con-diloame se indica tratamentul local cu 5-FU iar laserul ramane indicat doar in cazul leziunilor superficiale si de dimensiuni mici.



Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2024 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor