Hidrocelul se defineste prin acumularea de lichid intre foitele
vaginale testiculare (15).
ETIOLOGIE
- hidrocelul congenital se dezvolta de la un canal peritoneo-vaginal ramas permeabil. Atunci cand canalul este total permeabil se vorbeste despre un hidrocel comunicant - lichidul peritoneal trece liber in cavitatea vaginala. Unui hidrocel vaginal ii este automat asociata o hernie inghinala;
- hidrocelul castigat (secundar) apare dupa: un traumatism (hematom), o infectie (purulent),
tumora testiculara (sanghinolent) sau obstructie (in
insuficienta cardiaca sau blocaj limfatic retroperitoneal).
SIMPTOMATOLOGIE
Hidfocelul congenital este descoperit fortuit la un copil mic, pentru ca acesta nu determina nici un fel de durere. Are drept particularitate un volum variabil care poate creste la efort si diminua in repaus.
Hidrocelul idiopatic se intalneste la adult si se prezinta sub forma unei tumefactii indolore a burselor care apare progresiv. Uneori poate deni foarte voluminos, iar acest volum jeneaza consultarea bolnavului. Alteori insa se poate forma foarte rapid si determina dureri aparand foarte tensionat la examenul clinic.
EXAMEN CLINIC
Transiluminarea arata umbra testiculului la polul postero-inferior al burselor. Restul examenului va cerceta tipul hidrocelului: hidrocelul simplu este ovoid, bine delimitat superior. Pediculul funicular este ingrosat, iar tumora poate fi rabatata pe abdomen. Hidrocelul abdominal este mai extins iar pediculul funicular este interesat de epansament cu o prelungire mai mult sau mai putin importanta in sus. Chistul de cordon este localizat in regiunea fu-niculara net deasupra nilul blocului epididimo-tes-ticular.
Se poate situa foarte jos si sa fie dificil de dife-rentat de un
chist epididimar sau chiar de un hidro-cel riil atunci cand este voluminos. Examenul general este indispensabil, uneori permite depistarea cauzei hidrocelului: cercetarea unei anomalii a testiculului sau epididimului care pot fi palpate prin masa de lichid; examenul cordonului: cercetarea prin tuseu rectal (TR) a unei modificari prostatice; cercetarea semnelor de
tuberculoza - se va rifica si daca urinile sunt clare (19).
EXAMENE COMPLEMENTARE
Trebuie rificata
sterilitatea urinilor si efectuarea unui examen cito-bacteriologic cu cultura. Alte examene nu prezinta nici un interes in formele clinice. Daca nu se reuseste palparea testiculului prin epansamentul lichidian trebuie efectuata o eco-grafie scrotala pentru rificarea identitatii sale.
DIAGNOSTIC DIFERENTIALIn fata unei burse marite de volum trebuie eliminate doua diagnostice. La adult hidrocelul trebuie diferentiat de
hernia inghino-scrotala, aceasta din urma nefiind transiluminabila, masa ei neputand fi rabatata pe abdomen. La copil nu se pune problema acestei diferentieri intrucat
herniile inghino-scrotale sunt congenitale si echivaleaza practic cu hidrocelul comunicant.
Al doilea diagnostic care trebuie eliminat este cel de tumora testiculara care nu este transiluminabila. Totusi o tumora se poate insoti de hidrocel reactionai, care impiedica palparea tumorii. Ecogra-fia permite punerea diagnosticului corect. Atunci cand hidrocelul este chi si se insoteste de o ingrosare a vaginalei (pahivaginalita) diagnosticul poate fi mai dificil datorita negativitatii transilumi-narii.
Nu trebuie sa se recurga niciodata la
punctia exploratorie, mai ales cand nu suntem siguri de caracterul lichidian al masei: ecografia este cea care va rezolva problema. in cazul in care persista un dubiu in legatura cu integritatea testiculului se poate impune o interntie exploratorie.
TRATAMENT
Simpla
punctie exploratorie este proscrisa. Aceasta este contraindicata intrucat poate provoca infectie sau hemoragie. in plus, cand diagnosticul este incert, risca sa se punctioneze o tumora testiculara sau o ansa ileala in cazul in care este vorba de hernie.
Punctia oricum este ineficace, pentru ca epansamentul se produce la loc, totdeauna foarte rapid.
Ecografia ajuta la rezolvarea dubiilor de diagnostic cu o tumora, excluzand recurgerea la punctie (11).
Tratamentul hidrocelului este chirurgical propu-nandu-se desfiintarea cavitatii vaginale prin diferite procedee: ersiunea vaginalei - procedeul Winkel-mann, plicaturarea vaginalei - procedeul Lord sau excizia vaginalei parietale.
Interntia poate fi realizata sub rahianestezie.
Complicatiile si recidile se intalnesc intr-un procent foarte redus.
La copil, in fata unui hidrocel comunicant trebuie efectuata si cura herniei asociate.In concluzie, hidrocelul este o afectiune comuna la care diagnosticul se sileste clinic. Ecografia confirma diagnosticul clinic sau permite eliminarea unei afectiuni concomitente sau afirmarea diagnosticului de pahivaginalita.
Singurul tratament, atunci cand este necesar, este o interntie chirurgicala ce se efectueaza sub rahianestezie.
