Regiunea scrotala este formata din bursa scrotala in care se afla testiculul, epididimul, organele anexe, vaginala si cordonul spermatic.
Forma sa sufera modificari atat fiziologice (varsta, temperatura ambianta) cat si patologice (varicocel, hidrocel, hematocel, tumori). Peretele scrotal are 5 straturi anatomice: pielea, dartosul, celuloasa, musculara si fibroasa.
Testiculul de forma ovoida are dimensiunile medii de 40/25/30 mm si o greutate de 14-l8 g. Testiculul si epididimul sunt invelite de albugineea situata sub vaginala viscerala.
Epididimul acopera marginea postero-superioara si usor fata externa a testiculului, reprezentand inceputul caii spermatice extratesticulare. Are dimensiunile medii de 50/12/5 mm si greutatea de 4 g. Albugineea situata sub vaginala viscerala acopera masa epididimo-testiculara. Aceasta la nivelul marginii postero-superioare a testiculului prezinta o in-grosare numita corpul Highmore strabatuta de vase, nervi si reteaua de canale spermatice Haller. De aici pleaca numeroase septuri ce traverseaza testiculul si se insera pe fata profunda a albugineii.
Tesutul testicular este format din elemente glandulare (canale seminifere) si tesut conjunctiv inter-glandular, unde se afla celulele Leydig secretoare de testosteron si Sertoli secretoare de estrogen. Integritatea axului hipotalamo-hipofizaro-testicular este determinant pentru buna functionare endo- si exocrina a testiculului (LH controleaza sinteza de testosteron, iar FSH-ul spermatogeneza). La nivelul masei epididimo-testiculare pot exista urmatoarele resturi embrionare (organe anexe din corpul Wolf): hidatita pediculata sau sesila Morgagni, organul Giraldees, vas aberans Haller si Roth. Daca primele se pot infarctiza prin torsiune dand un lou clinic asemanator cu epididimita acuta, ultimele pot duce la formarea de chisturi spermatice daca comunica congenital cu canalele spermatice. Cordonul spermatic suspenda masa epididimo-testiculara fiind formata din deferent, vase arteriale (a. sper-matica ramura din aorta, a. funiculara ramura din epigastrica si a. deferentiala ramura din cala inferioara), venoase (plexul venos anterior sau spermatic si posterior sau deferential) limfatice, nervi si ligamentul Cloquet, tract fibros ramas din obliterarea canalului peritoneo-vaginal. Limfaticele se varsa in ganglionii situati in jurul vaselor mari abdominale de la pediculul renal pana la vasele iliace. Nervii epididimo-testiculari provin din plexul hipogastric prin plexul deferential si din cel lombo-aortico-renal prin plexul spermatic.
Deferentul in portiunea imediat suprascrotala intra in componenta cordonului spermatic la nivelul canalului inghinal. Caile spermatice intrapelvine (deferentul intrapelvin, cula seminala si canalul ejaculator) se situeaza lateral si posterior de ca urinara, sub ca urinara, respectiv in prostata. Canalele ejaculatorii se deschid prin cate un mic orificiu sfincterizat pe portiunea inferioara a veru-montanum-uM deoparte si de alta a utriculei.
Prostata glanda cu secretie interna si externa anexata aparatului genital masculin este situata intre
uretra membranoasa si ca urinara, in jurul primei portiuni a uretrei (uretra prostatica). Are forma unui trunchi de con cu axul mare orientat dinapoi inainte si de sus in jos formand 20 grade cu axul vertical si o greutate de 15 g la adultul tanar. Dezvoltarea sa normala cat si imbolnavirile sale patologice sunt sub dependenta androgenica a di-hidro-testosteronului provenit din reducerea testosteronului sub actiunea 5-alfa-reductazei. in structura sa intra glande, musculatura neteda, tesut conjunctiv si vase. Celulele epiteliale glandulare secreta "antigenul specific prostatic\" (PSA) care intervine in fertilitate, lichefiind sperma si reprezinta astazi un "marker\" imperfect dar de mare utilitate in diagnosticul si tratamentul cancerului de prostata. Histogenetic
prostata are 3 zone distincte: zona periferica, zona centrala si zona de tranzitie (periure-trala). Adenomul de prostata se dezvolta numai din zona de tranzitie netransformandu-se
malign niciodata, iar cancerul de prostata din toate cele 3 zone, dar in special (75%) din zona periferica. Prostata fixata in loja sa vine in raport lateral cu muschii ridicatori anali, superior cu colul si trigonul cal, in jos se continua cu uretra, iar posterior cu rectul prin intermediul aponevrozei prostato-peritoneale. Vascularizatia arteriala este asigurata prin arterele prostato-cale si culo-deferentiale ramura din artera genito-cala provenita din artera hipo-gastrica. Venele formeaza in jurul glandei un plex care contribuie la formarea venelor hipogastrice. Limfaticele formeaza in jurul
prostatei o retea organizata in trei grupe:
a) un grup antero-lateral, care se termina in ganglionii precali;
b) un grup postero-lateral care ajung la ganglionii situati la bifurcatia vaselor iliace primitive;
c) un grup posterior anastomozat cu limfaticele hemoroidale medii ale rectului care vor ajunge in ganglionii sacrati si aortici. Inervatia provine din plexul hipogastric.
Penisul este format din doi corpi cavernosi (inconjurati de albuginee si inserati pe ramura ischio-pubiana) si uretra inconjurata de corpul spongios (8). Aceste 3 elemente sunt inconjurate de fascia Buck, inserat distal pe gland iar proximal pe liga-
mentul triunghiular si mai la suprafata de fascia Colles, care se ataseaza posterior de ligamentul triunghiular si lateral impreuna cu fascia lata de ligamentul inghinal.Intreaga irigatie a penisului este asigurata de artera rusinoasa interna, ramura din hipogastrica, exceptand pielea si tesutul subcutanat irigat de artera rusinoasa externa superficiala ramura din femurala. Venele cutanate duc sangele la vena dorsala superficiala care se varsa in vena safena prin vena rusinoasa externa superficiala a abdomenului .Venele profunde vin din tesutul erectil si formeaza vena dorsala profunda care prin plexul lui Santorini se varsa in vena hipogastrica.
Limfaticele ca si
venele sunt organizate intr-un sistem superficial si unul profund. Cel superficial aduna limfa tegumentara si se varsa in ganglionii inghinali superficiali si apoi in cei profunzi, unde se varsa si limfa structurilor erectile.
Inervatia este asigurata de nervii dorsali pentru structurile erectile si ramuri din nerl ilio-inghinal pentru partea cutanata.
