mediculmeu.com - Ghid medical complet. Sfaturi si tratamente medicale.  
Prima pagina mediculmeu.com Harta site Ghid utilizare cont Index medici si cabinete Contact MediculTau
  Ghid de medicina si sanatate  
Gasesti articole, explicatii, diagnostic si tratament, sfaturi utile pentru diverse boli si afectiuni oferite de medici sau specialisti in medicina naturista.
  Creeaza cont nou   Login membri:
Probleme login: Am uitat parola -> Recuperare parola
  Servicii medicale Dictionar medical Boli si tratamente Nutritie / Dieta Plante medicinale Chirurgie Sanatatea familiei  

Notiuni de anatomie sl traumatismele aparatului genital masculin
Index » Patologia chirurgicala a aparatului genital masculin » Notiuni de anatomie sl traumatismele aparatului genital masculin
» Boala peyronie

Boala peyronie


Share



INDURATIA PLASTICA A CORPILOR CAVERNOSI
Boala Peyronie este o afectiune benigna caracterizata printr-o infiltratie scleroasa a tesutului conjunctiv care separa corpii cavernosi de albuginee. Aceasta infiltratie este responsabila, in cursul erectiei, de aparitia durerilor si deformarii penisului.
IstoricIn 1743 Francois de la Peyronie a descris pentru prima data induratia plastica a corpilor cavernosi. El a prezentat in fata Academiei Regale de Chirurgie trei observatii de pacienti care sufereau de o incurbatie dureroasa a penisului in timpul erectiei (6). Aceasta stare "jeneaza evacuarea de lichid seminal\", dar nu interfera cu pasajul urinii. Se subliniaza de la inceput caracterul benign al afectiunii.In 1874, Von Buzen si Keyer dau numele lor afectiunii care un anumit timp a fost descrisa in literatura anglo-saxona sub numele de boala Borzen-Keyer.


Patogenie

Rolul bolilor venerice si al uretritelor atribuite de Peyronie nu a fost niciodata dovedit. O serie de autori atribuie afectiunea unui deficit taminic (tamina E), Asbee si Hansen (1954) noteaza coexis-
tenta cu boala Dupuytren, cu periartrita scapulo-humerala si fibroza cartilajului auricular. Dimitri si colab. (1958) mentioneaza asocierea cu paniculita nodulara in cadrul sindromului Weber-Christian.
S-a constatat ca boala Peyronie poate fi mai frecventa la pacientii cu grup de histocompatibilitate HLA B27; 88% dintre pacienti prezinta acest anti-gen care la populatia normala nu se gaseste decat la 36%.
Predispozitia genetica este astfel suspectata la fel ca si asocierea HLA B27 - spondilita anchilo-zanta.
Ipoteza cea mai seducatoare este cea conform careia afectiunea apare ca urmare a unei reactii imunologice incrucisate cu un agent infectios inca necunoscut, care reprezinta similitudini antigenice cu grupul HLA B27.


Anatomie patologica

Boala Peyronie se caracterizeaza prin infiltratia scleroasa a tesutului conjunctiv situat intre albuginee si tesutul erectil.
Macroscopic: leziunea se gaseste cel mai frecvent la nivelul liniei mediane dorsale, dar si pe fetele laterale ale corpilor cavernosi.
Sunt descrise trei aspecte:
- noduli indidualizati, de consistenta mai dura decat corpii cavernosi: sunt de marime variabila de la cativa mm la mai multi cm si isi au sediul, de regula, in treimea medie a fetei dorsale - placard extins in suprafata dar subtire, care se poate extinde lateral pana la baza corpilor ca-vernosi;
- fibroza difuza neindidualizata, care ocupa o parte din corpii cavernosi.
Toate aceste elemente se pot gasi impreuna, pot conflua sau se pot succeda in timp. Limitele cu tesutul normal sunt uneori dificil de precizat prin palpare. La nivelul placilor si nodulilor, corpii cavernosi isi pierd din elasticitate si apar zone rigide care sunt responsabile de deformarea penisului in erectie. Aceasta se intalneste la 80% din cazuri.
In ordinea frecventei, localizarile sunt:


- pe fata dorsala 68%;

- pe fetele laterale 21%;


- pe fata ventrala 7%.

Pe axul longitudinal partea mediana este cel mai frecvent interesata.
Histologic, afectiunea se caracterizeaza printr-un infiltrat inflamator perivascular format din limfocite si din plasmocite care este urmat de o infiltratie fibroblastica densa cu eventuale calcifieri (19). Este vorba astfel, la debut, de o vasculita cu sediul la nivelul tesutului conjunctiv situat sub albuginee, care se intinde catre structurile adiacente si evolueaza catre o fibroza perivasculara ce se poate chiar osifica.


Clinica

1. Circumstante de aparitie
a. Frecventa - se pare ca este subestimata. in 100 autopsii practicate de maniera sistematica in
23 de cazuri s-au gasit leziuni histologice caracteristice afectiunii, ceea ce lasa sa se banuiasca posibilitatea existentei de forme infraclinice.
b. Varsta. Boala recunoaste frecventa maxima intre 40-60 ani. Se descriu si varste extreme (18-80 ani). in practica este rar intalnita inainte de 30 de ani.
c. Modul de aparitie. Este insidios. Motivele consultatiei sunt variate si frecvent asociate.


Se intalnesc urmatoarele aspecte clinice:

- induratie peniana descoperita de catre pacient;
- deformatii ale penisului in erectie de partea placii fibroase; angulatia este obisnuit dorsala sau laterala, de importanta variabila, de la o rotunjire lejera pana la un adevarat unghi drept;
- jena din cursul rapoartelor sexuale reprezinta consecinta deformatiei; aceasta poate merge pana la imposibilitatea totala de intromisiune;
- durerile sunt inconstante; cel mai frecvent apar in cursul erectiei, dar uneori pot apare si in cursul ejacularii. Pot deveni permanente in timp, uneori diminua progresiv.
Repercusiunile psihologice pot merge pana la impotenta. Aceasta poate fi psihogena sau organica, iar distinctia poate fi uneori dificila.


2. Examenul clinic

Aspectul penisului in stare flaccida este, obisnuit, normal. Pentru aprecierea deformarii este utila o fotografie a penisului in erectie.
Palparea regaseste noduli, placi, induratii si le apreciaza dimensiunile si consistenta. Trebuie subliniat ca nu exista un paralelism intre marimea placii, intensitatea durerii si importanta deformarii.
Examenul clinic va cauta sa identifice si anomaliile deja mentionate, intalnite mai frecvent: re-tractia aponevrozelor palmare si tare.


3. Examenele paraclinice:

- cliseele radiologice simple: nu arata placile de fibroza decat atunci cand acestea contin particule calcifiate (in 20% din cazuri). La fel si ecografia;
- cavernografia a fost propusa de o serie de autori. Singurul sau interes ramane pentru detectarea de noduli profunzi, situati in septul intercaver-nos, care contraindica chirurgia de exereza;
- tomografia computerizata nu este necesara pentru diagnostic. Aceasta este insa un mijloc obiectiv de apreciere a eficientii tratamentului asupra placii. Fiind mijloace de investigatie non-invazive, acestea fac posibila masurarea lungimii si grosimii placii. Diagnostic
Obisnuit este clinic si usor de stabilit. in mod clasic se mai discuta despre:
- fibroza posttraumatica a corpilor cavemosi;


- fibroza secundara unei periuretrite;

- incurbatia congenitala a penisului datorita scurtimii corpilor cavernosi. Numai glandul este inclinat, de obicei catre fata ventrala a penisului;
- o tumora maligna primitiva, daca evolutia placii este rapida sau localizarea peniana este secundara unui cancer cal, prostatic, testicular sau al glan-dului;
- flebita corpilor cavernosi in cadrul unei hemo-globinopatii care este spontan dureroasa.


Evolutie

Evolutia este lenta: putini autori raporteaza agravari intr-un numar redus de cazuri.
Ameliorarea catre retrocedare a simptomelor se produce mai frecvent. Durerea pare a fi simptomul care se amelioreaza cel mai frecvent, ameliorarea survenind la aproape toti bolnai.
Un parametru esential de luat in considerare este reprezentat de timpul necesar rezolutiei spontane, ce este cuprins intre 10 luni si 4 ani. Acest element este esential pentru aprecierea eficientei tratamentului. Rezultatele pot fi analizabile tinand cont de modul evolutiv al afectiunii si de timpul scurs intre debutul tratamentului si rezultat.

Tratament


1. Tratamente medicale si prin agenti fizici

Au fost propuse numeroase tratamente, cu rezultate variabile si mai ales dificil de apreciat, ceea ce traduce incertitudinea in ceea ce priveste etiopatogenia si modul evolutiv al afectiunii (21).
a. Vitaminoterapia E. Se administreaza in doze de 600 mg/24 de ore in prima luna apoi de 300 mg in lunile urmatoare. Poate fi administrata si mai multi ani, iar inocuitatea sa este totala.
b. Paraaminobenzoatul de potasiu (POA). Administrat in doze de 12 mg/zi timp de mai multe luni sau ani. Este responsabil de anorexie, greturi si de accidente hipoglicemice.
c. Iradierea localizata. Doza este in medie de 700-l000 razi in una sau doua sedinte. Complicatiile sunt: uretrita radica, radiodermite, teleangio-patii. Poate diminua sansele de succes ale unei chirurgii ulterioare (risc de dezunire si de necroza cutanata). De asemenea prezinta si un risc genetic.
d. Ultrasunetele. Determina o bratie de inalta frecventa care face sa dispara placa. Administrarea se face in ritm de o sedinta pe saptamana, timp de 6 saptamani. Complicatiile posibile sunt, in general, arsuri la nivelul punctelor de aplicatie ce se datoreaza, de obicei, unei erori tehnice. Practic nu exista efecte secundare.
e. Hormonii paratiroidieni. Administrarea este locala, la nivelul placii, prin punctie. Sunt injectate 60 de unitati in ritm de o injectie pe saptamana timp de 8 saptamani. Este necesara urmarirea bilantului fosfo-calcic. Riscurile sunt reprezentate de he-matoame, infectii (posibile), dar, mai ales durerea ce apare la injectare.
f. Injectiile locale cu corticoizi. Sunt fie injectii la nivelul placii (2 mg pentru flecare placa repartizate la 6 saptamani, cura fiind de 6 injectii) fie injectii sub presiune la nivelul placii prin dermoject (dupa injectiile cutanate, in cure de 6 la 10 injectii distantate la o luna interval).In afara complicatiilor inerente la orice injectie locala (durere, hematoame, infectie, ulceratii cutanate) acestea, in plus, diminueaza orice sansa de succes a unei interventii chirurgicale ulterioare.
g. Procarbazina (Natulan). Poate duce la aparitia unor leucopenii, oligoastenospermii sau tulburari digestive.
Unii autori apreciaza ca favorizeaza carcinoge-neza.


h. Tratament adjuvant.

- antiinflamatoare, pe cale generala rare in aplicatii locale;


- anxiolitice;

- suport psihologic pentru pacient.

2. Tratamentul chirurgical
a. Exereza izolata a placilor de fibroza. Este o metoda cu rezultate mediocre. Recidiva este frecventa.
b. Corectia angulatiei. Se obtine prin exereza pastilei de albuginee din punctul diametral opus placii de fibroza (tehnica Nesbit). Tehnica este irealizabila daca placile sunt numeroase. Nu actioneaza-asupra durerii.
c. Excizia placilor de fibroza cu inlocuirea pierderilor de substanta din albuginee cu grefon venos.
d. Utilizarea de proteze peniene cu sau fara excizia placii. Complicatiile sunt rare, de tipul unei ulceratii a glandului ca urmare a unei erori tehnice (proteza prea lunga) sau de sepsis (estimat la 10 pacienti din 200 de cazuri in statistica lui Swall). Rezultatele sunt bune si metoda e utilizata in cazul esecului de excizie a grefei.

Indicatii
Elementele care trebuie luate in considerare sunt tipul de simptome (placa, incurbatie, jena in timpul raportului sexual) impactul lor psihologic, riscurile inerente ale tratamentelor si intarzierea intre debutul semnelor si tratament (16). Este tentant sa se determine elementele de predictibilitate pentru retrocedarea spontana. S-a argumentat faptul ca un an este o perioada prea scurta pentru a afirma acest lucru. in acelasi timp, un pacient care se prezinta cu o deformare a penisului si dureri nu trebuie abandonat timp de mai multi ani in speranta unei retrocedari spontane. Nici un tratament medical nu a facut proba reala a eficientei sale. De aceea se prefera utilizarea aceluia cu cele mai putine efecte secundare - tamina E - menita sa fie folosita in toate cazurile de debut. Se mai asociaza si tratamentele adjuvante: pomada antiin-flamatorie sau medicamente anxiolitice.
Daca aceste metode nu sunt eficiente este legitim sa se propuna un tratament mai agresiv, precum cel cu ultrasunete, corticoterapie locala sau administrarea de Natulan. Tratamentul chirurgical nu se indica decat dupa esecul celui medical, efectuat timp de minim 2 ani, daca persista durerile la erectie, o deformare care impiedica intromisiunea si impotenta.


Cele doua metode utilizate la ora actuala sunt:

- excizia - grefa, daca placa este mica si pacientul nu a efectuat tratament medicamentos care ar impiedica interventia (radioterapie sau corticoterapie locala);
- imtarea unei proteze intracavernoase, cu sau fara excizia placilor, cand exista placi multiple si impotenta, cu conditia ca libidoul sa fie intact. Rezultatele sunt satisfacatoare.
CONCLUZII
Boala Peyronie este o afectiune benigna care afecteaza rilitatea cu un impact psihologic sever. Incertitudinile etiologice si evolutia nelineara cu posibile retrocedari spontane, indica prudenta in printa indicatiilor terapeutice.



Tipareste Trimite prin email

Adauga documentAdauga articol scris

Copyright © 2008 - 2020 : MediculTau - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa, contravine drepturilor de autor si se pedepseste conform legii.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor


  Sectiuni Patologia chirurgicala a aparatului genital masculin:


 
Fa-te cunoscut!
Invitatie Online - promoveaza produse medicale

Promoveaza! firme, clinici, cabinete medicale. Locul ideal sa spui si la altii ca existi.

 

Creaza cont si exprima-te

vizitatorii nostri pot fi clientii tai