SSIADH este atribuit productiei de argininvasopresina de catre celulele tumorale si se caracterizeaza prin hiponatremie, osmolaritate urinara mult mai mare decat osmolalitatea plasmatica si excretie urinara crescuta de sodiu, in absenta unei depletii volumice. Trebuie excluse
insuficienta renala, suprarenala si tiroidiana, deoarece aceste afectiuni pot si ele sa prezinte hiponatremie si dilutie urinara scazuta. Nivelele serice scazute ale ureei si acidului uric sunt utile in diferentierea SSIADH de situatii asociate cu hipoperfuzia renala ( modulele 102 si 330).
Un spectru larg de
tumori maligne a fost semnalat ca produce SSIADH. Secretia ectopica de vasopresina poate apare la aproape 38% dintre carcinoamele pulmonare cu celule mici; deseori este prezenta si o secretie de hormon adrenocorticotropic. Prezenta hiponatremiei la pacientii cu cancer pulmonar cu celule mici implica un prognostic prost. SSIADH poate, de asemenea, sa fie determinat de multe alte conditii, cum ar fi afectiuni pulmonare si ale sistemului nervos central, si de anumite proceduri chirurgicale. S-a demonstrat ca multiple medicamente pot produce SSIADH, inclusiv citostatice ca ncristina, fosfamida, ciclofosfamida, cisplastina, levamisolul si melfalanul.
Cei mai multi pacienti cu SSIADH sunt asimptomatici. Severitatea simptomelor si semnelor este legata de gradul de hiponatremie si de rapiditatea cu care aceasta se dezvolta. Modificarile precoce includ anorexia, depresia, letargia, iriilitatea, confuzia, slabiciunea musculara si modificari mari de personalitate. Atunci cand concentratia sodiului plasmatic scade sub 110 mEq/1, pot fi prezente raspunsul tar extensor, areflexia si paralizia pseudobulbara, iar scaderea suplimentara a sodiului seric poate duce la coma, convulsii si deces.
TRATAMENT
Terapia optima pentru SSIADH consta in tratarea neoplaziei subiacente. Daca aceasta nu este posibila, sunt disponibile alte metode terapeutice, cum ar fi restrictia de apa sau administrarea de demeclociclina (900-l200 mg per os de doua ori pe zi), uree sau carbonat de litiu (1300 mg per os de trei ori pe zi). Demeclociclina este folosita, de obicei, prima. Aceasta inhiba efectele vasopresinei la nivelul tubului renal distal. Pacientii cu convulsii sau coma datorate hiponatremiei pot primi perfuzii cu ser fiziologic plus furosemid, pentru a creste clearence-ul apei libere. Rata corectiei sodiului ar trebui sa fie mica (0,5-l mEq/l/h), TSC pentru a preveni schimburile lichidiene rapide si mielinoliza pontina centrala. Calciul seric ar trebui monitorizat atent, pentru a eta hipocalcemia.
