Aproximati85% dintre cancerele stomacului sunt adenocarcinoame, cu 15 procente datorate limfomelor non-Hodgkin sileiomiosarcomelor. Adenocarcinoamele gastrice pot fi subdivizate in doua categorii: un tip difuz, in care coeziunea celulara este absenta, astfel incat celulele individuale infiltreaza si ingroasa peretele stomacal fara a forma o masa distincta; si un tip intestinal, caracterizat de celule neoplazice coezive, care formeaza structuri tubulare asemanatoare glandelor. Carcinoamele difuze apar mai des la pacientii mai tineri, se dezvolta in tot stomacul, incluzand cardia, duc la o pierdere a extensibilitatii peretelui gastric (asa numita linita plastica sau aparenta "sticla de piele\") si au un prognostic de departe mai ingrijorator. Leziunile de tip intestinal sunt frecvent ulcerative, cel mai obisnuit apar in antrum si pe curbura mica a stomacului si sunt adesea precedate de un proces precanceros prelungit. in timp ce incidenta carcinoamelor difuze este similara la cei mai multi oameni, cele de tip intestinal tind sa predomine in regiunile geografice cu risc inalt, mentionate mai devreme si este mai putin probabil sa fie descoperite in zonele unde frecventa cancerului gastric este in declin.
Astfel, factori etiologici diferiti pot fi implicati in aceste doua sub tipuri, in Statele Unite,
stomacul distal este locul de origine a aproape 30% dintre cancerele gastrice. Aproximati20% dintre aceste
tumori apar in portiunea mijlocie a stomacului, in timp ce mai mult de 37% dintre tumorile gastrice isi au originea acum in treimea proximala a stomacului. Cele 13 procente de carcinoame gastrice ramase implica intregul stomac.
