Primul element ce trebuie investigat il reprezinta modalitatea de aparitie si de desfasurare a crizelor si elementele lor reziduale, ceea ce cere precizarea faptului daca ele se datoresc la focare diverse sau reprezinta o difuzare a excitatiei si la alti centri.
Unele date anamnestice privitoare la antecedente traumatice, infectioase sau unele
tulburari legate de imunizari, de asemeni pot conduce la suspectarea unor focalizari.
Examenul clinic poate decela diverse elemente semiologice care sa sugereze localizarea sau chiar si natura focarului epileptogen.
Eluarea neuropsihologica este de o importanta deosebita in aprecierea scorului pre si postope-rator. Examinarea neuropsihologica consta din eluarea abilitatilor intelectuale, inclusiv rationamentul verbal si non-verbal, indemanarea vizuo-spatiala, si alte abilitati cognitive.
Pentru lateralizarea vorbirii se poate utiliza testul Wada (cu amital intraarterial) dupa cateterizarea carotidei interne sub anestezie locala (4). Injectarea a 100-l50 mg de amobarbital sodic permite inacti-rea farmacodinamica a emisferului respectiv. Daca functia limbajului este localizata in emisferul opus injectarii se instaleaza dizartria, in timp ce in cazul situarii ipsilaterale se instaleaza afazia completa. Imediat dupa testarea limbajului se practica testele de localizare a memoriei recente, verbala si vizuo-spatiala in fiecare emisfer. Scaderea memoriei dupa injectare de partea propusa pentru a fi rezecata sau de ambele parti atrage atentia asupra emisferei opuse de a asigura memoria si ca atare, constituie o contraindicatie de rezectie a hipocampului si a ariei parahipocampice de partea injectata.
In cazul in care testul Wada este neconcludent se poate repeta injectarea unei doze eventual mai reduse de amital de partea unde este propusa rezectia (3). Limitarea rezectiei la partea anterioara lobului temporal si a amigdalei, cu prezerrea hipocampului poate de asemeni evita aparitia tulburarilor de memorie.
Utilizarea de electie a unor informatii instrumentale in chirurgia epilepsiei priveste o serie foarte larga de investigatii. Astfel:
Tomografia computerizata (C.T.) si-a dovedit utilitatea deosebita in depistarea unor leziuni post-traumatice sau a unei hidrocefalii ca si a unor
tumori sau MAV (in special la copii).
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) a adus o informatie si mai amanuntita in aceste leziuni, indeosebi dupa injectarea de gadolinium. Determinarile facute in T2 au ridicat la 90% pozitivitatea depistarilor leziunilor de scleroza hipocampica (5). Leziunile neoplazice apar mai pregnante decat cele non-neoplazice (6).
Tomografia cu emitatori de pozitroni (PET), desi si-a dovedit utilitatea (3, 7) din pacate este putin utilizabila in practica, datorita dificultatilor ivite in a avea la indemana pozitronemitatorii necesari produsi de ciclotron. Zonele epileptogene apar hipo-meolice intercritic si hipermeolice in timpul crizelor (8).
Tomografia computerizata cu emitatori de fotoni singulari (SPECT) si-a dovedit si ea capacitatea de studiu a meolismului cerebral prin evidentierea ariilor cu alterari ale perfuziei sangvine. Prin aceste determinari postcritice loarea pozitivitatii rezultatelor a ajuns la peste 70% (9).
Angiografia este obligatorie atunci cand se suspecteaza o MAV, precum si atunci cand se intentioneaza plasarea electrozilor profunzi. De asemeni este necesara pentru evidentierea venelor emisare parasagitale cand se intentioneaza a se practica o calosotomie (10).
Magnetoencefalografia (MEG) a aparut ca metoda de depistare a focarelor epileptogene. Campurile electromagnetice de la nivel cerebral produse de activitatea neuronala sunt inregistrate de retelele de detectori (SQUID - dispozitive super-conductoare de interferenta cuantica) plasate la nivelul scalpului. in general MEG este considerata ca and practic o loare de completare a informatiilor EEG, indeosebi cele capatate electro-corticografic (11).
Electroencefalograma (EEG) ramane metoda de investigatie cel mai larg utilizata in domeniul epilepsiei, in diversele sale riante: inregistrare la
nivelul scalpului, la nivel sfenoidal pe fata bazala a aripii mari. Cei mai frecventi candidati pentru rezectia locala se recruteaza din cei cu focare anterioare sau mediotemporale, a caror manifestare clinica este de tip psiho-motor, asa numitele crize partial complexe (3). La acesti bolnavi se recomanda a se face si inregistrari cu electrod de argint, inserat temporo-%>azal, sub aripa sfenoidului (electrozi sfenoidali).Inregistrari cu electrozi subdurali in vederea cresterii posibilitatii de precizare a focarului epilep-togen de rezecat s-au imaginat diverse tipuri de electrozi multicontacte de imt subdural, in general ei fiind de 2 tipuri: dispusi in benzi sau in retea. Ei pot fi imtati sub anestezie locala, dar la copii si bonavii non-cooperanti este necesara
anestezia generala. Firele ce pleaca de la electrozi sunt plasate sub scalp si scoase la exterior printr-o contraincizie dupa un traect subcutan de cati centimetri, fiind fixate cu un fir la piele pentru a nu fi smulse involuntar de bolnav. Imtarea retelelor de electrozi si chiar a unui numar mai important de benzi necesita practicarea unui volet prin care eventual se efectua si viitoarea rezectie corti-cala. Plasarea exacta a electrozilor la suprafata craniului se poate verifica
radiologie (3).Cu ajutorul electrozilor astfel imtati se pot face inregistrari continue intr-o perioada importanta de timp (1-2 saptamani) si se pot executa si eventualele studii de stimulare corticala.
Determinarile cu electrozi intracerebrali. Pentru a realiza inregistrari de pe fata mediala a lobului temporal sau de la nivel amigadalo-hipocampic este necesara plasarea electrozilor in profunzimea structurilor temporale.
Imtarea stereotactica a electrozilor. Se repereaza preoperator tintele cu ajutorul CT sau RMN. Angiografic se repereaza traiectele asculare de utilizat.
